ICCJ. Decizia nr. 3349/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul T.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Brașov, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 1853/2003 și obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să constate că perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, deși îndeplinea toate condițiile legale, pârâta a refuzat să-i recunoască drepturile ce i se cuvin.
A mai arătat că mențiunile din livretul militar nu sunt conforme cu realitatea, întrucât pe toată perioada stagiului militar a desfășurat activități sub comandă civilă, nefiind instruit.
Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 142/F/CA din 21 decembrie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 1853/2003 și obligând pârâta să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956 se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, atâta vreme, cât nu se contestă prestarea muncii în timpul stagiului militar într-un detașament organizat în acest scop, nu există motive pentru a excepta solicitantul de la recunoașterea drepturilor sale; în caz contrar s-ar ajunge la situații inechitabile, de recunoaștere numai în parte a muncii celor care au efectuat stagiul militar.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Brașov.
Astfel, recurenta a susținut că instanța de fond, pronunțând hotărârea atacată, nu s-a conformat recomandărilor înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât nu a solicitat reclamantului, să-și completeze probele, cu acte doveditoare, în sensul susținerilor făcute.
A mai susținut că faptul de a nu oferi informații cu privire la efectuarea stagiului militar al contestatorului, nu poate constitui un argument pentru obținerea beneficiilor legii, iar proba cu martori nu este concludentă și pertinentă, de vreme de aceștia nu specifică dacă reclamantul și-a desfășurat activitatea în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Recursul este fondat, urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Este de necontestat că reclamantul T.R. a satisfăcut stagiul militar la U.M. 04569 Brașov, fiind încorporat la 3 decembrie 1953 și lăsat la vatră, la 1 noiembrie 1956.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă, și nu în cadrul unor unități militare, iar a doua condiție este aceea ca acele detașamente să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, din copia livretului militar seria Bb nr. 046325, depus la dosar, ca probă în susținerea acțiunii, rezultă că reclamantul a satisfăcut stagiul militar la U.M. nr. 04569 Brașov.
Acest lucru este confirmat și de Centrul Militar Brașov care, în răspunsul dat Curții de Apel Brașov, la data de 22 septembrie 2003, în dosarul nr. 9387/F/CA/2003, arată că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 3 decembrie 1953 - 1 noiembrie 1956, la U.M. 04569 Brașov.
Un răspuns și mai complet este cel al Arhivelor Naționale din cadrul Ministerului Administrației și Internelor care în același dosar menționat mai sus (nr. 937/F/CA/2003) al aceleiași Curți de Apel București, comunică că U.M. 04569 nu a funcționat în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, ca detașament de muncă.
în lipsa altor dovezi din care să rezulte că reclamantul ar fi satisfăcut stagiul militar în unități de muncă aparținând Direcției Generale a Serviciului Muncii, precum și a identificării acestor unități, recursul Casei Județene de Pensii apare ca nefondat, fiind admis, modificându-se sentința atacată și în fond, respingându-se, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul T.R.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3298/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3482/2005. Contencios → |
|---|
