ICCJ. Decizia nr. 3304/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3304/2005
Dosar nr. 520/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 septembrie 2004, reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 13116/11798 din 15 iulie 2004.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât nu a depus acte în susţinerea acesteia, deşi pârâta nu i-a solicitat astfel de documente.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3360 din 13 decembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada încadrării în prevederile Legii nr. 189/2000, cu acte oficiale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta, susţinând că soluţia instanţei de fond este greşită, întrucât a fost ignorat faptul că la dosarul comisiei de specialitate nu au existat dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
În speţă, situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate, respectiv certificatul nr. 401 din 4 august 2003, eliberat de Direcţia Judeţeană Dâmboviţa a Arhivelor Naţionale, precum şi din declaraţiile martorilor C.V. şi T.M.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3360 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 3300/2005. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 3305/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|