ICCJ. Decizia nr. 3306/2005. Contencios. Anulare H.G. nr. 410 / 2002 şi anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3306/2005
Dosar nr. 7240/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 29 mai 2002, reclamanta U.D.C. Iaşi a solicitat anularea deciziei C.N.E.A.A., prin care i s-a ridicat autorizaţia provizorie de funcţionare pentru facultăţile din cadrul reclamantei şi a HG nr. 410/2002, de lichidare a universităţii, considerând că cele două acte atacate sunt nelegale.
Printr-o cerere „precizatoare-completatoare" depusă ulterior, reclamanta a chemat în judecată şi Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cerând suspendarea executării HG nr. 410/2002, până la soluţionarea cauzei, anularea avizului emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care a stat la baza emiterii HG nr. 410/2000 şi anularea raportului C.N.E.A.A., ce a stat la baza emiterii avizului ministerului.
În Şedinţa publică din 20 iunie 2002 a secţiei de contencios administrativ de la Curtea de Apel Bucureşti, s-a dispus suspendarea executării art. 5 şi a Anexei nr. 4 pct. 15 din HG nr. 410/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1306 din 19 mai 2004, a respins acţiunea, pentru că plângerea prealabilă a fost formulată tardiv.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 242 din 27 ianuarie 2004, a admis recursul declarat de Guvernul României, împotriva încheierii din 20 iunie 2002, a casat încheierea şi a dispus trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, constatând, totodată, nul recursul declarat de C.N.E.A.A. împotriva acestei încheieri.
Instanţa a reţinut că măsura suspendării executării hotărârii este nemotivată şi că cererea respectivă s-a soluţionat fără citarea C.N.E.A.A., ceea ce impune casarea încheierii, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare.
În ce priveşte recursul declarat de C.N.E.A.A., a constatat că nu a fost înregistrat la instanţa care a dat soluţia, ci direct la instanţa de recurs.
Împotriva sentinţei civile nr. 1306 din 19 mai 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, s-a declarat recurs de către reclamantă, care susţine că este nelegală şi netemeinică.
Consideră că instanţa s-a pronunţat cu încălcarea formelor de procedură prevăzute de art. 24 alin. (1) C. proc. civ., deoarece judecătorul care a pronunţat hotărârea casată, s-a pronunţat în aceeaşi cauză în fond după casare.
Mai consideră că nu s-a ţinut cont că instanţa de recurs a casat hotărârea, numai pentru lipsa motivării în admiterea cererii de suspendare şi subsidiar, pentru lipsă de procedură cu C.N.E.A.A., astfel că implicit a verificat şi pretinsa neefectuare a procedurii administrative prealabile, trecând la judecarea cauzei.
Arată că instanţa de fond a reţinut greşit că înscrisul adresat Guvernului, înregistrat sub nr. 17/5589 din 27 mai 2002, nu ar reprezenta dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 28/1990, cu toate că l-a intitulat contestaţie, nu se impunea să aibă un anumit conţinut şi l-a adresat autorităţii respective, în termen legal.
Referitor la fondul cauzei, susţine că este victima unor regretabile erori, pentru că şi-a respectat toate obligaţiile legale, promovând cererile de autorizare şi prezentând întreaga documentaţie pe baza căreia i s-a acordat autorizarea de funcţionare provizorie şi nici nu s-a constatat încălcări ale standardelor avute în vedere la data autorizării.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
Conform prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, „Înainte de a cere instanţei, anularea actului sau obligarea la eliberarea lui, cel care se consideră vătămat, se va adresa pentru apărarea dreptului său, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2), autorităţii emitente, care este obligată să rezolve reclamaţia în termen de 30 de zile de la aceasta.
În cazul în care cel care se consideră vătămat, nu este mulţumit de soluţia dată reclamaţiei sale, el poate sesiza instanţa, în termen de 30 de zile de la comunicarea soluţiei.
Sesizarea instanţei se va putea face şi în cazul în care autoritatea administrativă emitentă sau autoritatea ierarhic superioară nu rezolvă reclamaţia în termenul prevăzut la alin. (1)".
Acţiunea introductivă s-a înregistrat la 29 mai 2002, când recurenta-reclamantă a chemat în judecată, în calitate de pârât, numai C.N.E.A.A. şi abia prin cererea completatoare din 20 iunie 2002 a înţeles să se judece şi cu Guvernul României şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
În cauză se atacă, în principal, HG nr. 410/2002 (M. Of. nr. 313/13.05.2002), dată de la care curgea termenul legal de 30 de zile pentru adresarea plângerii prealabile.
Recurenta s-a adresat Guvernului, cu cererea intitulată „contestaţie", la 27 mai 2002 şi a introdus acţiune împotriva acestuia, la 20 iunie 2002, astfel că a respectat termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
În cuprinsul cererii se solicită expres anularea HG nr. 410/2002, astfel că această cerere îmbracă forma unei plângeri prealabile.
În ce priveşte C.N.E.A.A., care a fost singura chemată în judecată iniţial, şi cu aceasta s-a îndeplinit procedura prealabilă în termen legal, aşa cum rezultă din adresa aflată la dosarul nr. 967/2002, chiar dacă din conţinutul adresei nu rezultă explicit că se solicită anularea actului emis de acesta, dar rezultă că e nemulţumită de măsura luată.
De altfel, hotărârea de guvern este actul administrativ producător de efecte juridice, iar actul emis de C.N.E.A.A. şi avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării sunt acte preparatorii.
Pentru considerentele arătate mai sus, urmează să se admită recursul declarat de recurenta-reclamantă şi să se caseze sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Nu poate fi, însă, reţinut motivul de recurs privitor la încălcarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) C. proc. civ., pentru că instanţa de fond s-a pronunţat iniţial, numai în ce priveşte suspendarea executării hotărârii Guvernului, prin încheiere, recurată pe chestiuni care nu antamau fondul cauzei, astfel că nu a existat un motiv de incompatibilitate pentru judecătorul ce s-a pronunţat asupra suspendării executării, de a nu putea soluţiona fondul pricinii.
Văzând şi prevederile art. 313 şi 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de U.D.C. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 1306 din 19 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, pentru rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3305/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3308/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
