ICCJ. Decizia nr. 3311/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3311/2005
Dosar nr. 7423/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1149 din 28 aprilie 2004, reclamantul P.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9536/8630 din 8 decembrie 2003. emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului. drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1442 din 9 iunie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P.O., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a anulat hotărârea nr. 9536/8630 din 8 decembrie 2003 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, pentru a acorda reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că din actul eliberat de Arhivele Naţionale, coroborat cu hotărârea nr. 332 din 31 martie 2003, a Casei de Pensii Covasna, rezultă că reclamantul, împreună cu mama sa, P.E., s-au refugiat din Basarabia, în perioada 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamantul nu a făcut dovada cererii sale, cu actele depuse la comisia de specialitate şi că nu îi este opozabilă hotărârea emisă de Casa Judeţeană de Pensii Covasna, pentru mama reclamantului.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivele de recurs şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat, dar pentru motivele ce se vor dezvolta în continuare.
Este necontestat că reclamantul P.O., născut la data de 9 noiembrie 1938, în localitatea I.G. Duca din Ucraina s-a refugiat la data de 13 septembrie 1940, din Ucraina, la Calafat, în România. „Autorizaţia de stabilire" emisă de Prefectura judeţului Braşov, în 1944, atestă că reclamantul, minor fiind, împreună cu părinţii şi fratele său s-au stabilit în comuna Sita Buzăului.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Dar instanţa de fond a greşit asupra perioadei 13 septembrie 1940 - 6 martie 1945, pentru care a stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c), întrucât nu a avut în vedere că din punct de vedere istoric, în perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, teritoriul Basarabiei a fost retrocedat României. Practic în acest interval de timp nu au mai existat persecuţii etnice în accepţiunea prevederilor legale, întrucât regimul instaurat în România, în întregime sub administraţie românească, exclude eventualitatea unor persecuţii din motive etnice aplicate cetăţenilor români, populaţie majoritară.
Aşa fiind, pentru motivul arătat, recursul este fondat şi va fi admis, sentinţa atacată va fi modificată, în sensul că se va înlătura din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1442 din 9 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că înlătură din durata refugiului, perioada 1 iulie 1941 - 1 martie 1944.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3313/2005. Contencios. Refuz iniţiere şi... → |
|---|
