ICCJ. Decizia nr. 3313/2005. Contencios. Refuz iniţiere şi derulare ofertă publică obligatorie de preluare acţiuni. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3313/2005
Dosar nr. 8242/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2768 din 3 august 2004, reclamantul A.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., obligarea pârâtei să dispună acţionarilor care deţin majoritatea la SC C. SA şi care acţionează concertat, respectiv SC C.C. SRL şi R.M., să iniţieze şi să deruleze oferta publică obligatorie de preluare, având ca obiect toate acţiunile emitentului SC C. SA, aflate în circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1952 din 5 octombrie 2003, a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâta C.N.V.M., faţă de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi pe cale de consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamantul A.S., în contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., ca inadmisibilă.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa, să se adreseze instanţei de judecată şi nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, acţiunea sa fiind depusă cu depăşirea termenelor prevăzute imperativ de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul A.S., criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că s-a adresat instanţei de judecată, după ce în prealabil a înregistrat o cerere la pârâta C.N.V.M., cu nr. 15.281 din 28 aprilie 2004, astfel că acţiunea nu a fost introdusă cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu motivul de recurs formulat şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Art. 5 din Legea nr. 29/1990 prevede că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, cel care se consideră vătămat în drepturile sale recunoscute de lege, trebuie să se adreseze autorităţii emitente, în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut de art. 1 alin. (2) din lege, aceasta fiind obligată să rezolve reclamaţia, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia.
În cauză, faţă de cererea înregistrată de reclamant, la pârâtă, la 25 martie 2003, sub nr. 7261 şi în raport cu răspunsul comunicat reclamantului, de către pârâtă, cu nr. 5423 din 11 aprilie 2003, considerat de reclamant, refuz nejustificat de rezolvare a cererii sale, termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, pentru formularea reclamaţiei administrative, expira la data de 12 mai 2003.
Se reţine că reclamantul a formulat reclamaţia administrativă la data de 23 mai 2003, iar acţiunea în contencios administrativ a înregistrat-o la data de 31 iulie 2004, cu depăşirea termenului de un an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990.
Celelalte cereri adresate de reclamant, pârâtei, ulterioare cererii iniţiale şi reclamaţiei administrative, nu sunt de natură a schimba caracterul de tardivitate al acţiunii.
Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa şi nici nu a formulat o cerere de repunere în termen, corect instanţa de fond a constatat că acţiunea a fost depusă depăşind termenele prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
În consecinţă, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, se va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.S. împotriva sentinţei civile nr. 1952 din 5 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3311/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 3317/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
