ICCJ. Decizia nr. 3490/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1301 din 19 mai 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei M.M., a anulat decizia nr. 820/2004 a Comisiei Superioare de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulți și a obligat această comisie să emită o nouă decizie, cu încadrarea reclamantei în "gradul de handicap doi, grav".
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că actul administrativ atacat este nelegal, întrucât, în raport cu "afecțiunile și diagnosticul stabilit", cu "intensitatea bolii și capacitatea reclamantei de dependență", aceasta poate fi încadrată în categoria handicap grav, conform cap. 1 pct. 1 din Ordinul nr. 726/2002, emis de Ministerul Sănătății și Familiei.
împotriva sentinței a declarat recurs, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap.
Prin motivele scrise depuse la dosar și susținute oral în fața instanței, s-a arătat că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, deoarece a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 102/1999 și a Ordinului nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 1562 din 10 martie 2005, a admis recursul declarat de Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că actele medicale aflate la dosarul cauzei atestă faptul că deficiența intimatei este medie, spre accentuată care, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinul nr. 726/2002 al ministrului sănătății și familiei, se încadrează în gradul de handicap accentuat.
Reclamanta a formulat contestație în anulare împotriva acestei hotărâri, susținând că are un handicap grav, este în imposibilitate să se descurce singură și are dreptul la indemnizația pentru însoțitor și în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea.
Contestația în anulare formulată în cauză urmează a fi respinsă, pentru considerentele arătate în continuare:
Conform art. 317 C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate la alin. (1) pct. 1 și 2, precum și la alin. (2) al aceluiași articol, respectiv: - când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii; - când hotărârea a fost dată de judecători, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență și numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, și în condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Așadar, textele de lege prevăd expres și limitativ, situațiile în care se poate utiliza calea extraordinară de atac, de retractare a contestației în anulare.
Reclamanta M.M., prin cererea formulată, nu a invocat nici una din premisele exprimate mai sus, ci doar a adus critici privind judecata în fond a cererii sale.
Cum în cauză se constată că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 317și 318 C. proc. civ., contestația în anulare formulată a fost respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3865/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3495/2005. Contencios → |
|---|
