ICCJ. Decizia nr. 3566/2005. Contencios

Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, ulterior precizată, reclamanta SC I.Ț. SA Otopeni a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și Guvernul României, pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să constate nelegalitatea Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și să-i oblige pe pârâți la plata despăgubirilor pe perioada în care ordinul a fost în vigoare.

Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1464/2004, a respins acțiunea, ca inadmisibilă, cu motivarea că instanța de contencios nu poate soluționa o acțiune în constatare. în același fel a fost respins și capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC I.Ț. SA Otopeni.

în motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că în mod greșit instanța a considerat acțiunea, ca fiind inadmisibilă, deoarece acțiunea inițial formulată, nu putea fi calificată ca o acțiune în constatare, iar după abrogarea ordinului contestat nu se mai putea solicita anularea lui.

S-a susținut, de asemenea, că despăgubirile sunt datorate oricum, pe perioada în care ordinul contestat a fost în vigoare.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a admis, în sensul celor ce se vor arăta.

Prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în contencios pronunțată în condițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990.

Astfel, unul din capetele de cerere ale acțiunii îl reprezintă "anularea actului administrativ, respectiv a Ordinului Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului nr. 1449/2001", cu consecința acordării despăgubirilor rezultate din aplicarea ordinului contestat.

După încuviințarea de către instanță a probelor pe toate capetele de cerere, inclusiv pentru cererea privind acordarea despăgubirilor, pârâtul Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului a învederat instanței că prin Ordinul nr. 695 din 13 aprilie 2004 a fost abrogat Ordinul nr. 1449/2001, contestat de reclamanta-recurentă.

Este evident, așadar, că în această situație, instanța trebuia să constate că acțiunea a rămas practic fără obiect, dar numai cu privire la anularea ordinului contestat.

Faptul că prin precizarea acțiunii, recurenta-reclamantă a solicitat să se "constate nelegalitatea ordinului", nu schimbă cu nimic "caracterul" acțiunii inițial introduse, ca fiind o acțiune în contencios administrativ, în raport cu obiectul acțiunii, neputând fi incidente dispozițiile art. 111 C. proc. civ., așa cum greșit a reținut instanța.

De altfel, folosirea sintagmei "a constata", nu duce automat la aplicarea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., cu atât mai mult, cu cât prin acțiunea inițial formulată s-a solicitat, "anularea" actului administrativ, anulare care nu mai putea fi solicitată, de vreme ce actul respectiv a fost abrogat pe parcursul procesului.

Instanța de fond a greșit astfel, respingând acțiunea, ca inadmisibilă.

Intenția clară a recurentei a fost aceea de a continua judecarea cauzei, dar numai cu privire la despăgubirile ce urmau a fi acordate pentru perioada în care actul administrativ a produs efecte.

Cum abrogarea actului administrativ atacat a intervenit pe parcursul procesului, instanța nu se mai poate pronunța cu privire la anularea lui, dar în raport cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 29/1990, trebuia să se pronunțe cu privire la acordarea sau neacordarea despăgubirilor solicitate.

în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul a fost admis, sentința casată și cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de rejudecare va analiza legalitatea acordării despăgubirilor pe perioada în care Ordinul nr. 1449/2001 a produs efecte.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3566/2005. Contencios