ICCJ. Decizia nr. 3530/2005. Contencios

Prin cererea adresată Tribunalului Sibiu, reclamanții B.I. și S.O. au chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, pentru ca instanța să dispună reîncadrarea lor în funcția de inspector vamal superior, precum și obligarea pârâtei la plata sumelor reprezentând diferență drepturi salariale.

în motivarea acțiunii au arătat că în urma reformelor efectuate în temeiul Legii nr. 161/2003, au fost reîncadrați în funcția de inspector vamal superior, iar ulterior, Directorul general al Direcției Generale a Vămilor a emis o decizie care a determinat încadrarea reclamanților în funcția de inspector vamal asistent. Au mai arătat că decizia Directorului general a fost anulată prin hotărâre judecătorească și, în consecință, sunt și ei beneficiarii efectelor anulării acestui act.

Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2287/C din 5 iulie 2004, și-a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, având în vedere dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 239 din 10 decembrie 2004, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că prin sentința nr. 295/F, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, au fost anulate deciziile nr. 1194 din 25 iulie 2003 și nr. 1264 - 1266 din 14 august 2003, ceea ce înseamnă că deciziile inițiale de numire în funcție sunt în vigoare și urmează să fie aplicate.

împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcția Regională Vamală Brașov, în nume propriu, dar și în numele Autorității Naționale a Vămilor, criticând soluția pronunțată, întrucât cererea reclamanților nu a fost introdusă cu respectarea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei arată că nu au existat diferențe între drepturile salariale plătite, pentru că salariile au fost înghețate.

Recursul este nefondat.

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentința pronunțată, probele administrate și dispozițiile legale incidente în cauză, a respins recursul formulat, pentru considerentele ce urmează.

Curtea a constatat faptul că intimații-reclamanți s-au adresat Direcției Regionale a Vămilor Brașov, la data de 21 aprilie 2004, care a înaintat cererile, Autorității Naționale a Vămilor, pentru reîncadrarea în funcția de inspector vamal superior, conform deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003.

Direcția Regională Vamală Brașov a comunicat refuzul, numai intimatului-reclamant B.I., celălalt intimat-reclamant, neprimind nici un răspuns.

întrucât intimații-reclamanți s-au adresat instanței de judecată, la data de 14 iunie 2004, în termenul legal prevăzut de art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, Curtea va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de recurentă.

Pe fondul cauzei, analizând materialul probator, Curtea a constatat că deciziile nr. 1194 din 25 iulie 2003 și nr. 1264 - 1266 din 14 august 2003 au fost anulate prin sentința nr. 295/F a Curții de Apel Brașov, sentință intrată în puterea lucrului judecat.

Deciziile arătate mai sus, emise de recurenta Direcția Regională Vamală Brașov, au fost anulate în totalitate.

Nulitatea, este o sancțiune civilă menită să lipsească de ocrotire legală, efectele actului juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale, motiv pentru care oricare ar fi nulitatea (absolută sau relativă), ea are efect retroactiv - ex tunc, așa încât deciziile atacate se consideră că nu au existat niciodată și ele profită tuturor celor cărora au fost aplicate.

Consecința firească a pronunțării nulității este repunerea părților în situația în care se aflau acestea mai înainte de emiterea deciziilor atacate și, drept urmare, vor beneficia și de sumele de bani de care au fost lipsite în toată această perioadă.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a menținut hotărârea instanței de fond, ca legală și temeinică și a respins recursul formulat, ca nefondat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3530/2005. Contencios