ICCJ. Decizia nr. 3567/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 18 noiembrie 2003, reclamanta C.P. a chemat în judecată Guvernul României și Ministerul Culturii și cultelor, solicitând obligarea pârâților să execute sentința civilă nr. 958 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel București și să o pună în posesia domeniului Mogoșoaia, format din construcții și terenul aferent.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deși a notificat ministerul de resort, în vederea negocierii încheierii unui contract de închiriere a palatului, pentru a fi folosit în continuare ca muzeu, pârâtul a refuzat să pună în executare hotărârea judecătorească irevocabilă.
Prin sentința civilă nr. 501 din 15 martie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, iar față de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 958/2002 s-a dispus doar obligarea ministerului să răspundă la memoriul adresat de reclamantă, acest pârât executând hotărârea judecătorească, prin răspunsul comunicat cu nr. 4176 din 5 noiembrie 2003.
împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta C.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 7, 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
Astfel, reclamanta a arătat că în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, din moment ce acest pârât este forul tutelar al Ministerului Culturii și Cultelor.
Cât privește soluția de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată, reclamanta a învederat că, potrivit sentinței din 2002, Ministerul Culturii și Cultelor a acceptat tacit că este moștenitoarea Palatului Mogoșoaia și trebuie obligat să-i elibereze actele din care să rezulte calitatea de proprietar al domeniului.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate și cu prevederile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a constatat că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, prin sentința civilă nr. 958/2002, s-a constatat refuzul nejustificat al Ministerului Culturii și Cultelor de a rezolva cererea adresată de reclamantă, înregistrată sub nr. 111033/2002.
Guvernul României nu a fost parte în acel proces și nu a fost obligat prin hotărâre la o anumită conduită, astfel încât, în mod întemeiat s-a reținut lipsa calității sale procesuale pasive.
Cât privește soluția pronunțată, în raport cu cel de-al doilea pârât, respingerea acțiunii se justifică, întrucât Ministerul Culturii și Cultelor a comunicat reclamantei, răspunsul său, cu adresa nr. 4176 din 5 noiembrie 2003, în sensul că nu deține actele din care să rezulte calitatea de moștenitor al Palatului Mogoșoaia, recomandând petentei, de a se adresa Direcției Generale a Arhivelor Naționale.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat, că temeiul juridic al acțiunii îl constituie prevederile art. 16 din Legea nr. 29/1990 privind executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate în contencios administrativ, capătul de cerere privind punerea în posesie asupra Palatului Mogoșoaia excedând celor dispuse prin sentința pronunțată în anul 2002.
De altfel, din actele dosarului rezultă că între părți s-a desfășurat și un alt proces, pe calea dreptului comun, privind revendicarea imobilului, soluționat irevocabil.
Apare ca nefondată, și susținerea reclamantei, în sensul că solicitările sale privind punerea în posesie și obligarea ministerului la încheierea unui contract de închiriere, ar fi trebuit analizate în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, cât timp nu s-a dovedit existența unui drept recunoscut de lege ori a unui interes legitim care să fi fost vătămat prin conduita pârâtului.
în raport cu cele expuse mai sus, Curtea a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3566/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3580/2005. Contencios → |
|---|
