ICCJ. Decizia nr. 3452/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 13 iulie 2004, la Curtea de Apel Cluj, R.G. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 808/2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 7098/2004, solicitând casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei, iar în fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
în motivarea recursului, petenta a susținut că Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție este o autoritate cu o natură mixtă, făcând parte din așa-zisul Minister Public și în mod abuziv nu i-a soluționat plângerea formulată.
A mai precizat petenta, că de soluționarea plângerii adresate Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție desprinde soluționarea dosarului nr. 728/2004, pe rol la Judecătoria Cluj și riscă prescrierea răspunderii penale a celor pe care i-a reclamat pentru culpă medicală.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința civilă nr. 808 din 10 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta R.G., împotriva Ministerului Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că reclamanta a chemat în judecată Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a-i soluționa plângerea penală adresată acestuia.
Instanța de fond a mai constatat că potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, nu pot fi atacate în justiție, actele de urmărire penală, iar potrivit art. 278, plângerea împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolvă de prim procurorul parchetului.
în cazul când măsurile și actele sunt ale prim procurorului, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior. Așa fiind, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin acțiunea din 3 mai 2004, reclamanta R.G. a chemat în judecată Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței de contencios administrativ, ca prin hotărârea pronunțată, să dispună pârâtului să soluționeze plângerea pe care a formulat-o în luna august 2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că s-a adresat pârâtului, cu plângere împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca în dosarul nr. 4172/2000, dosar în care are calitate de parte vătămată, soluție confirmată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Reclamanta a mai arătat că plângerea a formulat-o în temeiul art. 275 și 278 C. proc. pen. și că, deși aceasta a fost depusă la 27 august 2003, cu nr. 43005, ea nu a fost soluționată până la data formulării cererii. Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată, pe Legea nr. 29/1990.
Verificându-se actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că acțiunea formulată în cauza de față nu este admisibilă în raport cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990. Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, pârât în cauză, nu este o autoritate administrativă, făcând parte din aparatul autorității judecătorești.
Activitățile desfășurate în această calitate sunt aferente sferei penale, aplicându-li-se dispozițiile Codului de procedură penală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2781_i 2782 C. proc. pen., iar nu cererea în contencios administrativ.
Așa fiind, soluția instanței de fond este corectă din punct de vedere juridic, fiind respins recursul, conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3351/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3417/2005. Contencios → |
|---|
