ICCJ. Decizia nr. 3467/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 15 martie 2005, la Curtea de Apel București, M.D. a declarat recurs împotriva încheierii din 8 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care a fost respinsă cererea petentului, de a se suspenda actul administrativ privind măsura de interzicere a dreptului de a folosi pașaportul și de a călători în străinătate, luată de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de Pașapoarte - Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.
S-a susținut că măsura este nefondată, că patrimoniul său se va consolida, dacă circulă liber, deci, implicit, creditorul său va fi favorizat și că măsura a fost luată discreționar.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că:
Prin încheierea din 8 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării măsurii suspendării temporare a dreptului de folosire a pașaportului, aplicată reclamantului în temeiul art. 14 lit. d) din O.G. nr. 65/1997, ca neîntemeiată.
Totodată, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. 14 lit. d) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998.
S-a suspendat judecarea cauzei privind pe reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Pașapoarte, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Instanța de fond a reținut că art. 9 din Legea nr. 29/1990, actul normativ în vigoare la data sesizării instanței și aplicabil în cauză, conform normei tranzitorii cuprinse în art. 27 din Legea nr. 554/2004, instanța poate dispune suspendarea executării actului atacat, până la soluționarea acțiunii, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
S-a constatat că din datele cauzei nu rezultă existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, prin suspendarea dreptului de folosire a pașaportului, astfel încât cererea de suspendare a măsurii privind suspendarea dreptului de folosire a pașaportului, a fost respinsă.
La dosarul nr. 9842/2004 al Tribunalului București se găsește adresa Ministerului Administrației și Internelor, din care rezultă că măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului a fost dispusă împotriva recurentului, de către Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei al municipiului București, la 29 aprilie 2004, conform art. 14 lit. d) din O.G. nr. 65/1997, privind regimul pașapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 și modificată prin O.G. nr. 84/2003, în baza sentinței civile nr. 6315 din 5 august 2002, la solicitarea domnului N.S., întrucât petentul are creanțe neachitate față de acesta, a căror executare nu este garantată, iar plata lor a fost dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Verificându-se actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că recursul este neîntemeiat și a fost respins.
Așa cum rezultă din actele cauzei, petentul nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, situație corect apreciată de instanța de fond, atunci când a constatat că nu se impune suspendarea actului administrativ (iminența producerii unei pagube și existența unui caz bine justificat).
Așa fiind, recursul declarat a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3498/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3338/2005. Contencios → |
|---|
