ICCJ. Decizia nr. 3524/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3524/2005
Dosar nr. 24/2005
Şedinţa publică din 6 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1946 din 5 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins cererea reclamantei SC A. SA Slobozia, formulată în contradictoriu cu A.N.R.S.P.G.C., ca nefondată.
În motivare, instanţa a reţinut în esenţă că nota de constatare atacată în contencios administrativ prin care s-a dispus ca reclamanta să transmită A.N.R.S.P.G.C., documentaţia de fundamentare a preţului apei industriale furnizate către terţi, a fost legal emisă, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 21/1996 şi ale actelor normative speciale în materia serviciilor publice de gospodărire comunală şi de alimentare cu apă.
Împotriva sentinţei, reclamanta a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând că:
- în mod greşit s-a reţinut că reclamanta are calitatea de „operator" al serviciului public de alimentare cu apă a municipiului Slobozia, în realitate ea fiind doar „vânzător" al apei industriale, rezultată în urma unui proces primar de tratare a apei brute captate din Dunăre. Drept urmare, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 14 din OG nr. 32/2002, ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 326/2001 şi ale Regulamentului Cadru aprobat prin HG nr. 1591/2002 şi, în consecinţă, nici cele cuprinse în art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea concurenţei nr. 21/1996;
- activitatea prestată de reclamantă nu intră în sfera activităţilor din serviciul public de alimentare cu apă, cum în mod eronat s-a reţinut prin hotărârea recurată, astfel încât, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 7 alin. (1) lit. i) din HG nr. 373/2002, care îndreptăţesc autoritatea publică pârâtă să monitorizeze şi să controleze activitatea serviciilor publice de gospodărire comunală, nu sunt incidente în cauză.
Examinând sentinţa, în raport cu criticile formulate, probele administrate şi prevederile legale aplicabile în materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este temeinică şi legală, iar recursul, nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Actele dosarului atestă că recurenta-reclamantă este unicul furnizor de apă industrială rezultată în urma unui proces primar de tratare a apei brute captate din Dunăre, pentru SC U. SA Slobozia, care gestionează serviciul public de alimentare cu apă a consumatorilor din municipiul Slobozia.
Fiind furnizor unic de apă destinată potabilităţii şi funcţionării serviciului public de alimentare cu apă a localităţii, activitatea sa se desfăşoară în condiţii de monopol natural şi, prin urmare, îi sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 21/1996, cum corect a stabilit instanţa de fond .
Susţinerile formulate prin cererea de recurs care, de altfel, se regăsesc şi în cererea de chemare în judecată, potrivit cărora recurenta-reclamantă nu este operator sau prestator de servicii în cadrul serviciului public de alimentare cu apă şi canalizare, ci vânzător de apă industrială, şi, ca atare, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile OG nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, aprobată cu modificările şi completările ulterioare prin Legea nr. 634/2002 şi nici cele cuprinse în Legea nr. 326/2001, în Regulamentul Cadru aprobat prin HG nr. 1591/2002, în HG nr. 373/2002 privind organizarea şi funcţionarea A.N.R.S.P.G.C., sunt nefondate.
Aceasta, deoarece, potrivit anexeila Legea nr. 634/2002, „serviciul public de alimentare cu apă cuprinde, în principal, activităţile de captare, de tratare a apei brute, de transport şi de distribuţie a apei potabile şi industriale la utilizatori" şi, după cum deja s-a arătat, recurenta-reclamantă desfăşoară astfel de activităţi.
Faţă de cele prezentate, recursul se priveşte ca nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A. SA Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 1946 din 5 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3496/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 3526/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
