ICCJ. Decizia nr. 3510/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, reclamantul C.D. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 4062 din 30 iulie 2004, emisă de pârâtă, și să-i fie acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
în motivare, reclamantul a arătat că în perioada 24 decembrie 1957 - 20 decembrie 1959 a efectuat stagiul militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, pârâta a apreciat că nu îndeplinește condițiile, pentru a avea calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 730 din 25 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamant, a anulat hotărârea nr. 4062 din 30 iulie 2004, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 24 decembrie 1957 - 20 decembrie 1959 și a obligat-o pe pârâtă, să-i acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 august 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul, în perioada 24 decembrie 1957 - 20 decembrie 1959, a fost "mână de lucru", neavând calitate de soldat în armată, ci a satisfăcut stagiul militar la muncă forțată și că lipsa unei evidențe clare a unităților care au aparținut Detașamentelor Serviciului Muncii, nu poate constitui pierderea drepturilor conferite de Legea nr. 309/2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurenta a susținut că lipsa unor evidențe certe privind unitățile din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, nu constituie un motiv pertinent pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deoarece legiuitorul a prevăzut expres condițiile care trebuie îndeplinite pentru a avea calitatea de beneficiar al actului normativ în materie precizat anterior.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, respectiv U.M. 01772, motiv pentru care înalta Curte a constatat că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., l-a admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3515/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3506/2005. Contencios → |
|---|
