ICCJ. Decizia nr. 3514/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamantul R.C. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 273 din 20 septembrie 2004, emisă de pârâtă și să-i acorde acestuia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, ca persoană născută în timpul refugiului părinților săi.
în motivarea acțiunii, a arătat că s-a născut la 15 martie 1942, în perioada când părinții săi au fost strămutați din Ardeal, din localitatea Cluj, începând cu luna septembrie 1940, până în anul 1945.
Prin sentința nr. 21 din 20 ianuarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul R.C., a anulat hotărârea nr. 273 din 20 septembrie 2004, emisă de pârâtă, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1942 - 6 martie 1945 și a obligat-o pe pârâtă să-i acorde reclamantului, drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 octombrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantul s-a născut la data de 15 martie 1942, în Timișoara, părinții săi fiind refugiați în această localitate, de la data de 10 octombrie 1940 și că beneficiază de drepturile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Gorj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurentul a susținut, în esență, că legislația în materie nu face nici un fel de referire la persoanele născute sau concepute după strămutarea părinților, ci doar la cele strămutate. A mai susținut că prevederile Legii nr. 189/2000 se aplică numai persoanelor care au suferit persecuțiile etnice în mod nemijlocit, nu și acelora care au suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Recursul este nefondat
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, din motive etnice, de către persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată înțelegându-se atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și aceea care a suferit persecuțiile etnice în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Din probele administrate, respectiv certificatul nr. C/2152 din 20 septembrie 2002, emis de Direcția Județeană Cluj a Arhivelor Naționale, rezultă că familia reclamantului, compusă din părinții C.R. și R.M. și copii R.C. și R.V. s-au refugiat din localitatea Cluj, la 10 octombrie 1940, din motive etnice.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că intimatul s-a născut în timpul refugiului părinților săi, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3511/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3499/2005. Contencios → |
|---|
