ICCJ. Decizia nr. 3777/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta B.L. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 1733 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin hotărârea nr. 1733/2004, de revizuire a hotărârii nr. 1733 din 12 decembrie 2002, pârâta i-a respins cererea prin care a cerut acordarea drepturilor de persoană strămutată, pentru întreaga perioadă, de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, pentru că părinții săi, împreună cu toți membrii familiei, s-au refugiat din luna septembrie 1940, în comuna Grănicești, satul Țibeni, la data de 4 martie 1943, conform tabloului de declarații de naționalitate ale refugiaților întocmit de Primăria comunei Grănicești și eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale, unde aceasta figurează sub numele de L.L.
Reclamanta a mai susținut că, așa cum rezultă și din certificatul înregistrat sub nr. 235 din 16 iulie 2002, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Satu Mare, refugiul familiei sale a intervenit în urma evacuării tatălui său din localitate, unde figurează în "tabelul cu persoanele evacuate din județul (comitatul) Satu Mare, după al doilea Dictat de la Viena", la poziția 682, cu un număr de șapte persoane. A mai precizat că în certificat, tatăl său este menționat sub numele de L.G., acesta fiind numele maghiarizat al lui L.G., maghiarizare care a avut loc după ocuparea Ardealului de Nord, de către autoritățile maghiare.
Prin sentința civilă nr. 51 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei B.L., a anulat hotărârea nr. 1733 din 13 decembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că prin hotărârea nr. 1733 din 12 decembrie 2002, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș Severin a stabilit pe seama reclamantei B.L., calitatea de persoană strămutată, în condițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 iulie 1943 - 6 martie 1945 și ulterior, reclamanta a solicitat revizuirea acesteia, pe motiv că a ajuns în posesia unor probe suplimentare, cerând a i se acorda drepturile pentru întreaga perioadă cuprinsă între septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Prin hotărârea de revizuire nr. 1733 din 13 decembrie 2004, pârâta a respins cererea, cu motivarea că declarațiile martorilor sunt în contradicție cu actele oficiale emise de Arhivele Naționale.
însă, instanța de fond a reținut că, potrivit probelor noi administrate la dosarul cauzei, rezultă că familia reclamantei s-a strămutat din Ardealul de Nord, în Bucovina, începând cu luna septembrie 1940, motiv pentru care reclamanta poate beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Caraș Severin, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.
în motivare, a susținut, în esență, că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă reale contradicții și că în mod greșit, instanța de fond i-a admis acțiunea reclamantei, ca fiind beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000.
Curtea a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceiași instanță, pentru următoarele considerente:
în certificatul nr. 235 din 16 iulie 2002, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Satu Mare, figurează, ca refugiat, numitul L.G., al cărui nume aparține tatălui intimatei, precizează aceasta, nume care a fost maghiarizat ca urmare a ocupării Ardealului de Nord.
în certificatul de naștere al intimatei, tatăl acesteia figurează sub numele de L.G., iar data nașterii acesteia este 1 octombrie 1929, localitatea Gelu, Raionul Satu Mare.
în extrasul din Tabloul de declarații de naționalitate ale refugiaților eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale, figurează, ca refugiat, din comuna Grănicești, sat Țibeni, numitul L.G., împreună cu soția L.M. și cele șase fiice, inclusiv L.L., însă având ca dată a nașterii, 7 iulie 1929, în localitatea Păulean, Satu Mare.
Totodată, declarațiile martorilor V.T. și L.N., pentru susținerea probatoriilor surorilor reclamantei, contrazic înscrisurile oficiale precizate anterior, declarații în care nu se menționează împrejurările în care surorile reclamantei s-ar fi refugiat de la data de 6 septembrie 1940, până la data 6 martie 1945 și pe de altă parte, aceste declarații nefiind utile cauzei, nu fac obiectul speței de față.
înalta Curte a constatat că din toate aceste înscrisuri rezultă inadvertențe, atât în ceea ce privește numele tatălui intimatei și numele intimatei, cât și data și locul nașterii acesteia, precum și în ceea ce privește localitatea de refugiu și perioada de refugiu solicitată.
în baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ., Curtea de Apel Timișoara va dispune suplimentarea probatoriilor, eventual, prin solicitarea de înscrisuri oficiale de la Arhivele Naționale și de la Biroul de Refugiați sau declarații ale martorilor, prin care să se precizeze cu exactitate concordanța dintre numele intimatei și a părinților acesteia, precum și perioada de refugiu și localitatea de refugiu, pentru care intimata a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în consecință, înalta Curte, în temeiul art. 313 C. proc. civ., a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, aceleiași instanțe, spre rejudecare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3785/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3783/2005. Contencios → |
|---|
