ICCJ. Decizia nr. 3548/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3548/2005
Dosar nr. 546/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 14 august 2002, reclamanta S.E. a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria IS nr. 0001 din 1 iunie 1993, emis pârâtei SC I. SA Iaşi, pentru 15.202 mp, de către Consiliul Judeţean Iaşi, constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 169/1993, plus cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2003, judecata acţiunii a fost suspendată conform art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
La data de 6 decembrie 2004, reclamanta, prin apărător, a formulat cerere de repunere în termen, în vederea repunerii pe rol a cauzei, deoarece a depăşit termenul legal de un an, din motive de sănătate, depunând acte medicale în dovedirea acestei susţineri.
Prin sentinţa civilă nr. 18/2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă cererea de repunere în termen şi s-a constatat perimată acţiunea.
Instanţa a apreciat că starea de boală a reclamantei nu a condus la suspendarea cursului perimării conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., întrucât a avut apărător ales, care putea formula cererea de repunere pe rol a cauzei în termenul legal prevăzut de art. 248 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamanta, prin acelaşi apărător, care a reprezentat-o şi la instanţa de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că actele medicale depuse la dosar, eliberate de Clinica de Chirurgie cardiovasculară din Duisburg, Germania, demonstrează faptul că reclamanta a fost împiedicată să stăruie în continuarea judecăţii din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa sa. De asemenea, s-a susţinut că termenul de perimare nu a început să curgă la 9 noiembrie 2003, deoarece încheierea de suspendare a judecăţii nu i-a fost comunicată.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că sentinţa este legală şi temeinică.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a avut probleme de sănătate, fiind internată într-o clinică în Germania.
Acest fapt nu poate fi considerat ca o piedică mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să-şi exercite dreptul în termenul prevăzut de lege (1 an de la data suspendării judecăţii acţiunii, conform art. 248 C. proc. civ.). Chiar dacă a fost spitalizată, recurenta putea trimite o petiţie prin poştă, prin care să stăruie în judecarea acţiunii sau apărătorul său ales avea posibilitatea oricând, în termenul mai sus precizat, să formuleze cerere de repunere a cauzei pe rol.
Drept urmare, cursul perimării nu a fost întrerupt, conform art. 250 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum susţine recurenta, iar soluţia instanţei de fond este legală.
Susţinerea recurentei, referitoare la necomunicarea încheierii de suspendare a judecăţii nu poate fi primită. O astfel de situaţie nu are efecte asupra suspendării cursului perimării, ea putând fi invocată numai în eventuala cale de atac a recursului declarat împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2003.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.E. împotriva sentinţei civile nr. 18/CA din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3546/2005. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 3550/2005. Contencios → |
|---|
