ICCJ. Decizia nr. 3551/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3551/2005
Dosar nr. 627/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 ianuarie 2004, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, anularea hotărârii nr. 4498 din 31 august 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamantul a arătat că prin actul contestat, pârâta i-a respins nejustificat acordarea drepturilor legale compensatorii, deşi a dovedit că în perioada 1 iunie 1940 - 6 martie 1945 s-a refugiat împreună cu familia, din localitatea Bălţi - U.R.S.S., în România, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 16 din 26 ianuarie 2005, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a stabilit că reclamantul este beneficiarul drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada refugiului cuprinsă între 1 iunie 1940 - 6 martie 1945, drepturile urmând a se acorda începând cu data de 1 septembrie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi ale art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava.
Recurenta a susţinut că soluţia instanţei este greşită, întrucât reclamantul nu a făcut dovada persecuţiilor pretinse, cu acte oficiale şi că, în realitate, mutarea familiei s-a făcut ca o măsură de protecţie a cetăţenilor români, de către stat.
Că, perioada legală pentru acordarea drepturilor este 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Recursul se va admite, în sensul şi în considerarea acestui din urmă motiv.
În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002, în lipsa actelor oficiale, dovada persecuţiei etnice se poate face, contrar susţinerilor recurentei, şi prin declaraţie de martori.
Aşa după cum, în mod corect, a reţinut prima instanţă, din probele administrate în cauză, respectiv actele de stare civilă, înscrisurile şi declaraţia autentică a martorilor I.M. şi H.N., apreciate în raport cu realităţile istorice respective, rezultă că reclamantul a făcut dovada că refugiul familiei, în perioada 1 iunie 1940 - 6 martie 1945, s-a făcut ca urmare a persecuţiilor etnice.
Pentru că legea limitează, însă, acordarea drepturilor pentru persecuţii suferite, numai începând cu data de 1 septembrie 1940, urmează a se stabili în favoarea reclamantului, acordarea drepturilor pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În considerarea celor expuse şi a prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul şi va modifica sentinţa atacată, în sensul că va stabili drepturile pentru perioada de refugiu cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, menţinând celelalte dispoziţiile ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 16 din 26 ianuarie 2005, a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că stabileşte drepturile pentru perioada de refugiu cuprinsă între 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3550/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3552/2005. Contencios. Acordare drepturi... → |
|---|
