ICCJ. Decizia nr. 3561/2005. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3561/2005
Dosar nr. 1359/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 26 martie 2003, SC B.A. SRL Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, solicitând:
- suspendarea executării deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de directorul acestei autorităţi publice, până la soluţionarea acţiunii;
- să se constate nulitatea acelui act administrativ şi determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate cu Declaraţia Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002, conform prevederilor art. 1 din Acordul privind aplicarea art. VII al Acordului General pentru Tarife şi Comerţ, considerând valoarea în vamă, ca fiind valoarea de tranzacţie;
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 57.899.312 lei, reprezentând garanţia izolată constituită de firmă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reînvestită cu soluţionarea cauzei, după casarea cu trimitere a unei hotărâri anterioare, prin sentinţa civilă nr. 1457 din 9 iunie 2004, a admis acţiunea şi a anulat Decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de pârâtă, ca nelegală.
De asemenea, a obligat Direcţia Regională Vamală Constanţa să restituie reclamantei, suma de 57.899.312 lei, încasată cu titlu de garanţie izolată pentru importul de cafea R. din Germania.
Aceeaşi instanţă a pronunţat ulterior, încheierea din 12 aprilie 2004, prin care a dispus îndreptarea unor erori materiale strecurate în considerentele sentinţei, în sensul precizat în dispozitivul încheierii.
Recursul declarat împotriva sentinţei de către Direcţia Regională Vamală Constanţa, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost respins de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2614 din 19 aprilie 2005.
Instanţa de control judiciar a reţinut că, nefiind parte litigantă, Autoritatea Naţională a Vămilor nu poate exercita nici căile legale de atac împotriva sentinţei, care nu-i este opozabilă. Că, aceste căi de atac nu pot fi valorificate în numele şi pentru autoritatea naţională mai sus menţionată, de către alte autorităţi publice constituite în subordinea celei dintâi.
La 5 mai 2005, Direcţia Regională Vamală Constanţa, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor a formulat contestaţie în anulare, cerând retractarea deciziei nr. 2614 din 19 aprilie 2004, care în opinia sa este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul prevăzut de art. 318 C. proc. civ.
Greşeala materială constă în omisiunea instanţei de recurs de a face distincţie între calitatea Direcţiei Regionale Vamale Constanţa, de a emite acte administrative şi faptul că, neavând personalitate juridică, parte în proces trebuie să figureze Autoritatea Naţională a Vămilor.
Aceeaşi instanţă nu a ţinut seama de împrejurarea că în ambele faze procesuale (fond şi recurs) reprezentarea a fost asigurată de un consilier juridic desemnat de Autoritatea Naţională a Vămilor, şi nu de Direcţia Regională Vamală Constanţa, astfel că interesele autorităţii vamale au fost reprezentate de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, prin acţiunea formulată, reclamanta SC B.A. SRL Bucureşti a chemat în judecată Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Constanţa, solicitând să se dispună suspendarea deciziei nr. 355 din 19 decembrie 2002, emisă de această autoritate publică, anularea actului administrativ, ca nelegal, determinarea valorii în vamă a mărfurilor importate cu Declaraţia Vamală de Import nr. 8339/ I 31904 din 4 noiembrie 2002 şi obligarea pârâtei să-i restituie suma de 57.899.319 lei, reprezentând garanţia izolată constituită de firmă.
Autoritatea Naţională a Vămilor nu a fost chemată în judecată, iar calitate de pârâtă a avut numai Direcţia Regională Vamală Constanţa, ca autoritate publică care a emis actul administrativ supus controlului jurisdicţional, respectiv Decizia nr. 355 din 19 decembrie 2002.
Toate hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate în cauză, în contradictoriu cu Direcţia Regională Vamală Constanţa care în condiţiile legii, este înzestrată cu capacitate administrativă proprie, având, deci, competenţa de a emite anumite acte juridice şi dobândind, astfel, legitimare procesuală pasivă.
Rezultă, aşadar, că nefiind parte litigantă, Autoritatea Naţională a Vămilor nu poate exercita nici căi legale de atac împotriva sentinţei civile nr. 1457 din 9 iunie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Totodată, aceste căi nu pot fi exercitate în numele şi pentru autoritatea naţională, doar pentru faptul că Autoritatea Naţională a Vămilor dispune de personalitate juridică.
Potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ., asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică, pot sta în judecată, ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
În speţă, cum deja s-a arătat, reclamanta a contestat legalitatea unui act administrativ emis de Direcţia Regională Vamală Constanţa şi cum excepţia de procedură privind lipsa de calitate procesuală a Autorităţii Naţionale a Vămilor, a fost pusă în discuţia părţilor prezente, nu poate fi vorba de nici o greşeală materială care în sensul art. 318 C. proc. civ., să justifice măsura retractării deciziei atacate.
În consecinţă, urmează a se respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Regională Vamală Constanţa, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de Direcţia Regională Vamală Constanţa, în nume propriu şi în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, împotriva deciziei nr. 2614 din 19 aprilie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3558/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3564/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
