ICCJ. Decizia nr. 3584/2005. Contencios. Recurs la declinare de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3584/2005
Dosar nr. 1077/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 ianuarie 2005, reclamantul D.G. a chemat în judecată Primăria comunei Prundeni, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Vâlcea şi Comisia Locală de Fond Funciar Prundeni, solicitând obligarea pârâţilor la punerea în posesie asupra unor suprafeţe de teren şi la plata despăgubirilor materiale şi a daunelor morale.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a dispus prin sentinţa nr. 11 din 21 februarie 2005, declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Drăgăşani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a făcut referire la prevederile art. 51-53 din Legea nr. 18/1991, republicată şi art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reţinând că în raport cu obiectul litigiului, competenţa de judecată aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamantul D.G., arătând că pârâtele nu au respectat prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi prin hotărârile emise s-a ajuns la eliberarea mai multor procese-verbale de punere în posesie şi litigii prin care a fost prejudiciat.
Reclamantul a mai învederat că în mod greşit nu s-a dispus citarea Comisiei Judeţene Vâlcea pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi că pârâtele nu i-au răspuns cererilor formulate în mod repetat, menţionate în precizarea la acţiune, datată 21 februarie 2005.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate şi cu prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel cum a reţinut instanţa de fond, competenţa judecării litigiilor privind aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află terenul.
Această competenţă materială absolută se referă atât la stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin constituirea sau reconstituirea lor, cât şi la atribuirea efectivă a suprafeţelor către cei îndreptăţiţi şi la legalitatea actelor administrative, emise de autorităţile publice, indiferent că sunt locale sau de nivel central.
Nici critica privind necitarea în cauză a Comisiei Judeţene Vâlcea, pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, nu poate fi primită, neavând relevanţă citarea acestei părţi, în raport cu excepţia de necompetenţă materială invocată din oficiu, de instanţă.
Faţă de considerente expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.I. împotriva sentinţei nr. 11/FC din 21 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Contencios. Refuz plată... | ICCJ. Decizia nr. 3590/2005. Contencios → |
|---|
