ICCJ. Decizia nr. 3572/2005. Contencios. Refuz plată despăgubiri civile. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3572/2005
Dosar nr. 6723/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin actul de sesizare al Procurorului financiar nr. 9264/95/D/2001 de pe lângă Camera de Conturi Bucureşti s-a solicitat Colegiului jurisdicţional al Camerei de Conturi Bucureşti, obligarea în solidar sau în nume propriu, a pârâţilor T.T., P.I., M.M., S.I., R.M., V.M., D.G., P.C., N.R. şi I.M., la plata sumelor individualizate prin actul de sesizare cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând venituri bugetare aferente anului 2000, neîncasate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov.
Din verificarea modului de îndeplinire a obligaţiilor privind stabilirea, urmărirea şi încasarea sumelor datorate de contribuabili, ca venituri ale bugetului statului, s-au constatat fapte cauzatoare de prejudicii, prin încălcarea dispoziţiilor OG nr. 53/1997, art. 82 şi 13 din OG nr. 11/1996, art. 9 din OUG nr. 68/1999, art. 998, 999 C. civ.
Ca urmare a modificărilor legislative intervenite prin OG nr. 117/2003, cauza a fost trimisă, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Bucureşti.
Această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 455/2004, a respins, ca nefondat, actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001 din 19 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu poate fi reţinută răspunderea civilă delictuală în sarcina pârâţilor, prejudiciul fiind practic inexistent, în condiţiile în care Ministerul Finanţelor a fost cel care a solicitat a se constata că s-a înscris la masa credală pentru recuperarea sumelor nevirate la bugetul de stat, debitorul SC M.P. SA fiind în proceduri de reorganizare şi lichidare judiciară. S-a reţinut, de asemenea, că pârâţii nu pot fi obligaţi la plata unor sume cu titlu de majorări de întârziere datorate de SC M.P. SA şi că pentru suma reprezentând penalităţi calculate, potrivit OG nr. 53/1997, s-a făcut dovada virării ei la bugetul de stat, de către SC R. SA.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, Procurorul general financiar.
În motivarea recursului, recurentul a susţinut că:
- greşit s-a reţinut inexistenţa prejudiciului prin înscrierea la masa credală a SC M.P. SA;
- majorările de întârziere calculate erau datorate de pârâtul M.M., chiar dacă aceste majorări cădeau în sarcina SC M.P. SA;
- greşit s-a reţinut că scutirea de la plata majorărilor de întârziere acordată SC P.C. SRL s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale; în acelaşi sens greşit s-a apreciat şi pentru SC A.P. SRL.
Recursul este nefondat.
Despăgubirile civile solicitate şi reţinute ca atare prin actul de sesizare nr. 9264/95/D/2001 din 19 decembrie 2002, reprezintă venituri bugetare aferente anului 2000, neîncasate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov, iar pârâţii-intimaţi sunt prepuşii acesteia. Pentru a putea fi făcuţi răspunzători de plata despăgubirilor, în cauză trebuiau făcute dovezi care să ateste îndeplinirea cumulativă a condiţiilor ce atrag răspunderea civilă delictuală (fapta ilicită, vinovăţie, prejudiciu, legătura de cauzalitate).
Or, în cauza dedusă judecăţii nu s-au făcut astfel de dovezi. Astfel, aşa cum precizează chiar Ministerul Finanţelor, în calitate de pârât - parte prejudiciată, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov a confirmat prin adresa depusă la dosar, la termenul din 1 martie 2004, că suma de 177.248.250 lei, reprezentând penalităţi aferente impozitului pe salarii pentru SC R. SA, a fost virată la bugetul de stat cu O.P. nr. 275 din 13 mai 2003, ceea ce presupune că în privinţa acestei sume nu mai poate fi vorba de prejudiciu.
În acelaşi sens, din actele depuse la dosar rezultă că pentru suma de 759.493.971, reprezentând penalităţi aferente impozitului pe salarii, ca debit al SC M.P. SA, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ilfov s-a înscris la masa credală a acestei societăţi, fiind formulată şi dispoziţia de urmărire nr. 1437 din 28 noiembrie 2001, împotriva acesteia. Sub acest aspect, Curtea urmează a reţine că pârâţii - persoane fizice nu pot fi făcuţi răspunzători de debitele datorate de contribuabili, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a reţinut „inexistenţa prejudiciului" în sarcina pârâţilor.
Cât priveşte ordinea de stingere prin plată a obligaţiilor bugetare restante şi a majorărilor de întârziere aferente (pct. III, IV, V din actul de sesizare), urmează a se constata că în mod corect au fost aplicate dispoziţiile Ordinului Ministerului Finanţelor nr. 1616/1999, potrivit cu care plata obligaţiilor bugetare şi a majorărilor de întârziere se face distinct, pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte venituri, iar în cadrul acestora, în ordinea vechimii. În acest fel au fost respectate implicit şi dispoziţiile art. 8 din OG nr. 11/1996 (legea generală în materie).
Rezultă, deci, că nici sub acest aspect nu poate fi reţinută vreo culpă a pârâţilor persoane fizice în calitate de prepuşi ai Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Ilfov cu privire la debitele datorate de contribuabilii persoane juridice, în speţă SC P.C. SRL şi SC A.P. SRL.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Procurorul general financiar al Curţii de Conturi a României împotriva sentinţei civile nr. 455 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3565/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3584/2005. Contencios. Recurs la declinare de... → |
|---|
