ICCJ. Decizia nr. 3570/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta societatea A.A.R. SA București a chemat în judecată în calitate de pârât, C.S.A., pentru ca instanța, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de sancționare nr. 2676/2002, precum și a deciziei de modificare a acesteia nr. 2684/2002, cu consecința ridicării măsurilor dispune prin aceste decizii.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma controlului efectuat de pârâtă, în perioada 4 noiembrie 2002 - 13 noiembrie 2002 s-a reținut în mod nejustificat, încălcarea unor prevederi din Legea nr. 32/2000 și a Normelor emise de C.S.A., în aplicarea legii, motiv pentru care i-au fost aplicate sancțiunile din deciziile contestate, în sensul limitării activității societății și respectiv, a operațiunilor, invocându-se în acest sens art. 39 alin. (1) și alin. 3 lit. b) din Legea nr. 32/2000.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 221/2003, a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei nr. 2676/2002, precum și a deciziei nr. 2684/2002, constatând nelegalitatea lor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a încălcat prevederile art. 17 și 18 din Legea nr. 136/1995, deoarece aceasta, în cazul neplății primelor de asigurare, practic refuza plata despăgubirii, invocând rezilierea legală a contractului. S-a reținut, de asemenea, că în privința regimului rezervelor tehnice de daună, societatea reclamantă nu a încălcat Normele C.S.A. nr. 5/2001, deoarece a luat măsurile corespunzătoare menționate în balanța de verificare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal, pârâta C.S.A.
în motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că:
- în mod greșit instanța a reținut că prin nota de constatare întocmită cu ocazia controlului s-ar fi reținut încălcarea dispozițiilor art. 17 și 18 din Legea nr. 136/1995, încălcarea dispozițiilor legale referindu-se la faptul că intimata a emis polițe de asigurare și a înregistrat în evidențele contabile prime de asigurare, fără să încaseze aceste prime.
- greșit s-a reținut că nu au fost încălcate prevederile Ordinului C.S.A. nr. 5/2001, remedierile efectuate de reclamantă fiind ulterioare momentului întocmirii notei de constatare.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea l-a admis pentru următoarele considerente:
Inițial, prin decizia nr. 2676/2002, intimata-reclamantă a fost sancționată în baza Legii nr. 32/2000, privind societățile de asigurare și supraveghere a asigurărilor, cu interzicerea temporară a exercitării activității de asigurare, pentru ca ulterior, această decizie să fie modificată prin decizia nr. 2684/2002, în sensul limitării operațiunilor societății.
Sancțiunea aplicată prin această ultimă decizie a avut la bază nota de constatare întocmită de organele de control ale recurentei.
Instanța de fond, făcând abstracție de cele reținute prin această notă de constatare, în condițiile în care intimata-reclamantă nu a produs dovezi care să infirme cele constatate, a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale pretins a fi încălcate, pronunțând în acest fel, o soluție nelegală și lipsită de suport probator.
Astfel, ceea ce recurenta a constatat prin nota de constatare cu privire la art. 17 și 18 din Legea nr. 136/1995, nu se referă la posibilitatea legală a intimatei de a rezilia contractele de asigurare în cazul neplății la termen a primelor de asigurare (art. 17), așa cum reține instanța și nici la dreptul acesteia de a compensa primele de asigurare, cu indemnizațiile cuvenite asigurărilor (art. 18), ci la faptul că societatea de asigurare a emis poliție de asigurare și a înregistrat în evidențele sale contabile, primele de asigurare, fără, însă, a încasa aceste prime.
Ori, în condițiile generale de asigurare (parte integrală a contractului de asigurare) se stipulează în mod expres faptul că neplata primelor de asigurare atrage rezilierea polițelor de asigurare, ceea ce, însă, intimata nu a făcut. Sub acest aspect, în nota de constatare sunt invocate dispozițiile art. 17 din Legea nr. 136/1995, încălcarea prevederilor legale fiind evidentă.
Practic, emiterea polițelor de asigurare fără încasarea primelor aferente, pune în pericol drepturile asiguraților, contractul de asigurare fiind lipsit de efecte.
Cât privește compensarea prevăzută în art. 18 din aceeași lege și invocată de intimată, Curtea urmează a reține că din verificările efectuate de organele de control și care nu au fost combătute cu alte probe, a rezultat că la momentul producerii evenimentului asigurat, acoperit prin polițele de asigurare încheiate, fără a se încasa primele de asigurare aferente, se întocmea un proces-verbal de compensare prin care din drepturile cuvenite pentru despăgubire, societatea intimata își reținea primele de asigurare cuvenite, prime care, însă, nu au fost niciodată plătite de asigurați.
în același sens, organele de control au constatat că între evidențele tehnico-operative și cele financiar contabile, evidențiate în balanța de verificare întocmită de intimată, la 30 noiembrie 2002, există neconcordanțe în ceea ce privește volumul primelor cedate în reasigurare, datoriile societății către reasiguratori fiind mult mai mari decât capacitatea de plată a acesteia.
Nici această constatare nu a putut fi, însă, combătută de intimată, cu alte probe, decât cele reținute prin actul de control.
în privința evidenței rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, din anexa 11 la nota de constatare, rezultă în mod evident că au fost încălcate prevederile art. 3 (alin. (5) din Normele C.S.A. nr. 5/2002, în sensul că valoarea pretențiilor aferente litigiilor nu s-a inclus în valoarea rezervelor tehnice de daune avizate.
Sub acest aspect, instanța în mod greșit a reținut că societatea intimată a luat măsurile corespunzătoare pe care le-a menționat în balanța de verificare din 1 octombrie 2002, în condițiile în care constatările organului de control au fost efectuate în baza evidențelor contabile și ale situațiilor tehnic operative ale societății de asigurare existente până la 30 septembrie 2002. Rezultă, deci, că "măsurile" luate de intimată sunt ulterioare efectuării controlului.
Având în vedere cele reținute prin nota de constatare încheiată de organele de control ale C.S.A. și necombătute prin probe pertinente și concludente de intimată, sancțiunea aplicată de recurentă prin decizia nr. 2684/2002, este pe deplin justificată, raportat la prevederile legale încălcate.
în consecință, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost admis, sentința casată și în fond, acțiunea respinsă, ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3580/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3574/2005. contencios → |
|---|
