ICCJ. Decizia nr. 3596/2005. Contencios. Anulare certficat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3596/2005
Dosar nr. 2873/2003
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 19 august 2002 şi precizată ulterior, Banca Naţională a României, sucursala Bacău, a chemat în judecată SC P.M. SA Slănic Moldova, A.P.A.P.S. şi Ministerul Turismului, solicitând să se constate nulitatea absolută a următoarelor acte juridice:
- certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0308 din 7 aprilie 1995, emis de Ministerul Turismului, în favoarea SC P.M. SA, pentru terenul în suprafaţă de 1148,87 mp, aferent vilei P., din oraşul Slănic Moldova, judeţul Bacău;
- Ordinul nr. 154 din 26 aprilie 1991, emis de Ministerul Comerţului şi Turismului, prin care s-a stabilit apartenenţa la patrimoniul aceleiaşi societăţi comerciale, a imobilului - Casa de odihnă şi restaurantul P., situat în Slănic Moldova.
- documentele de privatizare emise de către pârâta A.P.A.P.S., în favoarea pârâtei SC P.M. SA, privind bunurile imobile menţionate mai sus.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că toate actele administrative supuse controlului jurisdicţional sunt nelegale şi vatămă dreptul său de proprietate dobândit în mod valabil, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1935, cu inginerul D.S.
Dreptul respectiv a fost reconfirmat ulterior, prin sentinţa civilă nr. 3852 din 18 iunie 2002 a Judecătoriei Oneşti, (definitivă şi irevocabilă) care, admiţând acţiunea în revendicare introdusă de Banca Naţională a României, a obligat SC P.M. SA să-i lase reclamantei, în proprietate şi posesie, vila P.
Reclamanta a precizat că plăteşte impozitul datorat pentru construcţia şi terenul în litigiu. Că, în pofida tuturor demersurilor făcute, până la data sesizării instanţei, nu a reuşit să obţină recunoaşterea dreptului său de proprietate şi în privinţa terenului aferent, a cărui suprafaţă reală este de 1130 mp.
Prin sentinţa civilă nr. 79 din 24 iunie 2003, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca inadmisibilă.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune, întrucât, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, invocată de reclamantă, „ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu fac obiectul prezentei legi".
Aşadar, orice acţiune formulată de una dintre persoanele juridice mai sus enumerate nu poate fi primită.
Pe de altă parte, obţinând o hotărâre judecătorească care îi recunoaşte calitatea de proprietar al imobilului, reclamanta putea uza de dreptul de a o pune în executare în termenul legal sau să solicite, pe calea unei contestaţii la executare, lămurirea înţelesului şi a întinderii dispozitivului sentinţei civile, ceea ce, însă, nu a făcut.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta Banca Naţională a României, sucursala Bacău.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, ca inadmisibilă, de vreme ce ea foloseşte, atât terenul, cât şi construcţia în litigiu, pentru care plăteşte taxe şi impozite şi nu a fost somată pe calea executării silite, să le predea societăţii comerciale pârâte.
Curtea de apel nu s-a pronunţat cu claritate asupra unor aspecte considerate esenţiale în raport cu obiectul procesului, constând în analiza comparată a titlurilor de proprietate invocate, precum şi stabilirea nulităţii absolute a actelor administrative de care se prevalează pârâta SC P.M. SA din Slănic Moldova.
În sfârşit, recurenta a susţinut că hotărârea cuprinde motive contradictorii şi instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra apărărilor sale, inclusiv a unor mijloace de probaţiune care sunt hotărâtoare pentru justa soluţionare a pricinii.
Recursul nu poate fi primit, deoarece, încă anterior înregistrării lui, Guvernul României a adoptat OUG nr. 51/2003, privind reglementarea situaţiei juridice a unor bunuri imobile.
În art. 8 al acestui act normativ s-a prevăzut că se aprobă transmiterea imobilului situat în oraşul Slănic Moldova, judeţul Bacău, compus din teren şi construcţie, precum şi dotările aferente, având datele de identificare menţionate în Anexa nr. 8, din proprietatea Băncii Naţionale a României, în proprietatea privată a statului.
Ulterior, Guvernul României a adoptat HG nr. 109/2004, prin care acelaşi bun imobil, proprietate privată a statului, a fost transmis în administrarea R.A. A.P.P.S.
Operaţiunea de predare-primire s-a concretizat în protocolul încheiat de Banca Naţională şi R.A. A.P.P.S., la data de 15 martie 2004.
Ţinând seama de noua situaţie creată, prin precizările scrise depuse la 23 aprilie 2004, recurenta a învederat că nu mai are calitate procesuală activă în prezentul litigiu şi că titular al dreptului de proprietate a devenit statul român, care a desemnat în calitate de administrator, R.A. A.P.P.S.
Totodată, sucursala de reprezentare şi protocol Suceava a acelei regii autonome, care a devenit parte în proces, respectiv recurent-reclamant, prin aplicarea art. 3-5 din HG nr. 109/2004 şi art. 68 alin. (4) C. proc. civ., a formulat concluzii scrise, solicitând a se constata că litigiul a rămas fără obiect.
Faţă de înscrisurile noi depuse în recurs, din care rezultă fără echivoc că prin acte normative guvernamentale s-a reglementat situaţia juridică a imobilului vila P., ce include atât construcţia existentă, cât şi terenul aferent, situate în oraşul Slănic Moldova, în sensul transmiterii lor, în proprietatea privată a statului şi în administrarea R.A. A.P.P.S., se apreciază că recursul declarat de Banca Naţională a României, continuat de R.A. A.P.P.S., sucursala de reprezentare şi protocol Suceava, este în prezent, lipsit de interes, urmând a fi respins ca atare.
El este, de altfel, şi nefondat, pentru considerentele redate amplu în sentinţă, precum şi în raport cu tardivitatea acţiunii reclamantei, îndreptată împotriva unor acte administrative a căror existenţă şi conţinut i-au fost cunoscute acesteia, încă din anul 1998, din dosarele nr. 5751/1998 şi nr. 1678/1999, ale Judecătoriei Oneşti, respectiv dosarele nr. 1091/2000 şi nr. 3964/2002, ale Curţii de Apel Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Banca Naţională a României, continuat, prin substituire, de R.A. A.P.P.S., sucursala de reprezentare şi protocol Suceava, împotriva sentinţei civile nr. 79 din 24 iunie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3592/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3597/2005. Contencios. Refuz anulare masura de... → |
|---|
