ICCJ. Decizia nr. 3577/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 30 august 2000, reclamantul M.G. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Dolj, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 124 din 15 octombrie 1999.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că la emiterea deciziei a cărei anulare se solicită, nu s-au avut în vedere toate actele și susținerile sale.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 365 din 7 iulie 2000, a declinat competența de soluționare, la Direcția Muncii și Protecției Sociale Dolj.
Ulterior, la 23 octombrie 2001, reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 95 din 7 august 2001, solicitând instanței - Tribunalul Dolj, să se dispună anularea deciziei.
în esență, reclamantul a susținut că și-a desfășurat activitatea în învățământ și, deși a avut rezultate bune, a fost persecutat politic, în sensul că în urma punctului de vedere exprimat într-o ședință desfășurată cu prilejul unui control efectuat de Inspectoratul Școlar Județean Dolj, a fost destituit.
Reclamantul a solicitat anularea deciziei emisă de Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Dolj, prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul - lege nr. 118/1990, republicat.
Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 512 din 22 noiembrie 2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G. și a anulat decizia nr. 95/2001, a Direcției de Muncă și Solidaritate Socială Dolj.
Recursurile declarate de reclamant și pârâtă au fost admise prin decizia nr. 165 din 10 martie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.
în rejudecare, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 408 din 3 iulie 2003, a declinat competența de a soluționa cauza, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, care, prin sentința civilă nr. 703 din 18 noiembrie 2004, a respins acțiunea formulată de M.G., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că reclamantul nu a demonstrat că se încadrează în dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul - lege nr. 118/1990, întrucât din certificatele medicale eliberate reclamantului, rezultă că a fost internat cu diagnosticul R-nevrotică depresivă, ceea ce nu poate fi considerat motiv politic.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a făcut o apreciere greșită a probelor dosarului; nu a luat în considerare procesul-verbal de destituire din funcția de director din data de 22 ianuarie 1982 și declarațiile notarului Primăriei Plenița.
Că nu i s-a acordat din oficiu, gradul didactic definitiv, conform H.C.M. nr. 1059/1959; că a fost sancționat de Inspectoratul Școlar Dolj, întrucât a candidat pentru funcția de primar al comunei, iar din funcția de director a fost destituit, întrucât a prezentat o serie de nemulțumiri ale cadrelor didactice, inspectorului școlar și pentru că fiul său plecase în S.U.A.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul - lege nr. 118/1990, beneficiarul prevederilor acestui act normativ este persoana care a executat o pedeapsă privată de libertate sau a fost lipsit de libertate în baza unui mandat de arestare pentru infracțiuni politice, a fost privat de libertate în locuri de deținere sau pentru cercetări, de către organele de represiune, pe motive politice, a avut domiciliul obligatoriu într-o altă localitate, a fost deportat în străinătate, după 23 august 1944 și a fost constituit ca prizonier după această dată.
După cum se observă, situațiile sunt strict și limitativ prevăzute de lege, iar reclamantul nu se încadrează în nici una din acestea.
Astfel că prima instanță a făcut o apreciere corectă a probelor dosarului, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Observând certificatele medicale prin care reclamantului i s-a acordat concediu medical pentru diagnosticul R-nevrotică depresivă, se constată că reclamantul nu a fost internat în spitalul de psihiatrie din motive politice. Mai mult, din adeverința medicală emisă în septembrie 1987, de conducerea liceului industrial Plenița, se reține că reclamantul, care era profesor titular la Școala nr. 2, a fost numit responsabil al catedrei de matematică-fizică, aspect ce conduce la concluzia că reclamantul nu numai că nu a fost persecutat politic, ci chiar și-a păstrat locul de muncă, fiind apreciat de conducerea liceului industrial, ce coordona activitatea școlii generale la care acesta era titular.
De asemenea, procesul-verbal de destituire din funcție, invocat de reclamant, atestă o situație ce ține de raporturile de muncă, și nu una politică. La fel și declarațiile martorilor nu se referă la nici una din situațiile prevăzute de art. 1 alin. (1) și (2) din Decretul - lege nr. 118/1990.
Pentru considerentele expuse, a fost respins recursul în cauză, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3579/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3568/2005. Contencios → |
|---|
