ICCJ. Decizia nr. 3597/2005. Contencios. Refuz anulare masura de nepermitere a intrarii în România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3597/2005
Dosar nr. 6098/2004
Şedinţa publică din 7 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 28 octombrie 2003, reclamantul A.S., cetăţean canadian de origine palestiniană, a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, solicitând anularea măsurii nepermiterii intrării în România luată la data de 1 aprilie 2003, când s-a reîntors din Canada, în România, unde s-a stabilit în anul 2001, împreună cu soţia şi cei doi copii minori.
Ulterior, a fost introdus în cauză S.R.I., întrucât măsura instituirii unui consemn la frontieră a fost dispusă în baza unei solicitări a S.R.I., în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 101 alin. (2) din OUG nr. 194/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 473/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă, ca nefondată, reţinându-se că nu a fost înlăturată prezumţia de legalitate a măsurii dispuse de pârât.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul.
În motivarea recursului s-a arătat că nu există un act (înscris) prin care s-a instituit măsura interzicerii reclamantului de a intra în ţară, că nu are legătură cu formaţiuni teroriste.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea reţine următoarele:
Din întâmpinările formulate de pârâţi rezultă că măsura interzicerii intrării reclamantului pe teritoriul României a fost luată în baza art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), cu referire la art. 6 alin. (1) din OUG nr. 194/2002, în condiţiile art. 8 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 194/2002.
Măsura interzicerii intrării unui străin pe teritoriul României se dispune de Autoritatea pentru Străini, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 din OUG nr. 194/2002.
Drept urmare, reclamantul trebuia să cheme în judecată această autoritate publică şi să solicite anularea măsurii luate. În aceste condiţii, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi S.R.I. nu au calitate procesuală pasivă şi acţiunea trebuia respinsă pentru acest considerent. Soluţia instanţei de fond nu va fi, însă, modificată, pentru că s-ar îngreuna situaţia recurentului în propria cale de atac.
Pe de altă parte, se constată că recurentului îi este permisă intrarea în România, întrucât prin adresa nr. 64742 din 12 aprilie 2005 a S.R.I., s-a comunicat faptul că motivele care au stat la baza iniţierii măsurii de nepermitere a intrării în România, nu mai subzistă, astfel încât S.R.I. nu are obiecţiuni cu privire la încetarea interdicţiei de intrare în România a cetăţeanului canadian de naţionalitate palestiniană, A.S., născut la 30 septembrie 1959, în Balbek - Liban.
Pe cale de consecinţă, recursul va fi respins ca lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.S. împotriva sentinţei civile nr. 473 din 10 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3596/2005. Contencios. Anulare certficat de... | ICCJ. Decizia nr. 3598/2005. Contencios. Anulare act control... → |
|---|
