ICCJ. Decizia nr. 3608/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 1 martie 2004, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, sub nr. 357, reclamantul M.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu handicap pentru Adulți, anularea deciziei nr. 819 din 5 februarie 2002, prin care a fost asimilat în grad de handicap accentuat gr. II, ca nelegală.
în motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant, că nu mai beneficiază de indemnizație de însoțitor, deși se confruntă cu o situație financiară specială.
Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1226, pronunțată la 12 mai 2004, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, reținând că pârâta, la emiterea deciziei, a avut în vedere Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 736 din 1 octombrie 2002, în baza căruia a solicitat gradul de handicap.
De asemenea, a mai reținut că decizia a menținut diagnosticul Comisiei de expertiză medicală care nu presupune ca reclamantul să fie dependent de o altă persoană, întrucât are capacitatea de a se gospodări.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, invocând nelegalitatea, susținând în motivare că față de multiplele afecțiuni se impune reanalizarea și încadrarea sa în handicap grav, cu indemnizație de însoțitor.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, a constatat că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, este legală și temeinică.
Rezultă că actul prin care recurentul a fost asimilat în gradul de handicap accentuat, în raport cu diagnosticul acestuia - sechele post osteoartrită TBC șold stâng cu anchiloză șold stâng și scurtare cu 7 cm, întrunește condițiile de legalitate, acesta fiind emis cu respectarea criteriilor prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății și Familiei nr. 726/2002.
Din examinările făcute de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap a rezultat că recurentul nu este dependent de o altă persoană și că are capacitatea de a se gospodări singur, astfel că solicitarea acestuia, de a avea dreptul la însoțitor, nu are justificare legală.
Ca o consecință, Curtea, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3609/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3604/2005. Contencios → |
|---|
