ICCJ. Decizia nr. 3606/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, la 25 iunie 2004, SC U.M.C. SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 97 din 26 mai 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, solicitând modificarea hotărârii atacate și pe fondul cauzei, admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
în motivarea recursului, petenta a precizat că în mod greșit instanța de fond a considerat că măsura dispusă de intimatele-pârâte, de compensare a T.V.A. în sumă de 7.728.867.959 lei, cu datoriile pe care reclamanta-recurentă le avea la bugetul de stat, este o măsură legală.
Se susține că cererea de rambursare a T.V.A. de 7.728.867.959 lei, cuvenit pe luna mai 2003, este legală, neputându-se proceda la compensarea din oficiu a sumei de 7.728.867.959 lei, cu obligația de plată a contribuțiilor individuale de asigurări sociale, conform art. 8 din Legea nr. 232/2003. Compensarea nu se putea face după opinia recurentei, decât pentru situațiile născute începând din luna iunie 2003, chiar dacă cererea de rambursare s-a soluționat după intrarea în vigoare a Legii nr. 232/2003.
Din actele cauzei, înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că prin sentința civilă nr. 97 din 26 mai 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC U.M.C. SA, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Instanța de fond a reținut că T.V.A. în sumă de 7.728.867.959 lei este aferent operațiunilor comerciale efectuate și înregistrate de societate în decontul pe întreaga lună mai 2003.
Legea nr. 232/2003 a intrat în vigoare la data publicării ei, în Monitorul oficial, respectiv la data de 31 mai 2003, modificând celelalte acte normative incidente - Legea nr. 345/2002 și O.G. nr. 36/2003.
Instanța de fond a mai reținut că, în cauză nu se poate invoca încălcarea principiului neretroactivității legii civile [așa cum este el consacrat în art. 1 C. civ. și art. 15 alin. (2) din Constituție], deoarece operațiunea de compensare vizează perioada în care noile operațiuni de modificare a legii vechi erau operaționale. A mai constatat instanța de fond, că modificarea adusă de Legea nr. 232/2003, O.G. nr. 36/2003, cât și Legea nr. 345/2002, și prin care se introduce la art. 26 alin. (1) lit. b1), era în vigoare de la data de 31 mai 2003, astfel că după această dată nu mai sunt posibile rambursări de T.V.A. fără compensări cu alte datorii, chiar dacă rambursarea vizează luna mai 2003, dispozițiile legale fiind imperative și de imediată aplicare.
Hotărârea atacată cu recurs în cauză este legală și urmează a fi menținută.
SC U.M.C. SA a depus la Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba, cerere de rambursare a sumei de 7.728.867.959 lei, reprezentând T.V.A. aferent lunii mai 2003, la data de 19 iunie 2003, dată la care legea era modificată și când erau de imediată aplicare dispozițiile Legii nr. 232/2003.
Cum dispozițiile legale în vigoare la data formulării cererii erau imperative și de imediată aplicare, în mod corect organele fiscale au dispus compensarea sumei (T.V.A.) ce s-a cerut a fi rambursată, cu obligațiile fiscale către bugetul de stat (contribuție de asigurări sociale) pe care societatea le avea.
Așa fiind, recursul declarat fiind neîntemeiat, a fost respins conform art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3676/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3614/2005. Contencios → |
|---|
