ICCJ. Decizia nr. 3615/2005. Contencios

Reclamantul U.I. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Constanța, solicitând instanței,ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună modificarea în parte a hotărârii nr. 15923 din 16 februarie 2004, emisă de pârâtă, în sensul acordării drepturilor ce i se cuvin, începând cu data depunerii cererii pentru acordarea drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, respectiv 6 august 2002.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 9 iunie 1955 - 12 aprilie 1957 a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă I.C.S. Hunedoara din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa după cum rezultă din livretul militar depus în copie la dosar și adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, sub nr. CTU 122/2003 și anexa acesteia nr. 21126.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 95/CA din 28 februarie 2005, a admis acțiunea reclamantului, dispunând modificarea în parte a hotărârii nr. 15923 din 16 februarie 2004, în sensul că drepturile cuvenite reclamantului, conform Legii nr. 309/2002, se vor acorda cu începere de la 1 septembrie 2002. Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii, ca fiind legale și temeinice.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că potrivit art. 5 din Legea nr. 309/2002, cu modificările ulterioare, drepturile cuvenite persoanelor cărora li se aplică art. 1 din lege, se acordă "cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii", împrejurare de fapt, în funcție de care, atâta timp, cât petentul s-a adresat pârâtei, cu cerere la data de 6 august 2002, drepturile trebuiau a-i fi acordate începând cu data de 1 septembrie 2002, aceasta fiind luna următoare depunerii cererii.

împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța.

Recurenta a susținut, în esență, că instanța a reținut în mod greșit existența unei așa-zise cereri din 6 august 2002, când în realitate, la acea dată, reclamantul a solicitat informații verbale referitoare la actele necesare.

A mai susținut că aceste informații nu înlocuiesc o cerere scrisă, purtând număr de înregistrare și dată, lucru pierdut din vedere de către instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, "beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961".

în conformitate cu art. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 309/2002, dovada încadrării în dispozițiile art. 1 din Legea nr. 309/2002, se face fie cu livretul militar, fie cu relații de la U.M. nr. 02405 Pitești.

în cauză, reclamantul a efectuat stagiul militar în Detașamentul de muncă I.C.S.H. Hunedoara din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum rezultă din livretul militar depus în copie la dosar și din adeverința eliberată de U.M. 02405 Pitești, sub nr. CTU 122/2003 și anexa acesteia nr. 21126.

Potrivit art. 5 din Legea nr. 309/2002, "Persoanele prevăzute la art. 1 vor beneficia de prevederile legii, cu începere de la data de 1 a lunii următoare depunerii cererii, precum și de următoarele drepturi_".

Față de această dispoziție și având în vedere că petentul s-a adresat cu cerere, de la data de 6 august 2002, (situație confirmată și de pârâtă, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei), drepturile trebuiau a-i fi acordate cu începere de la 1 septembrie 2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond, dispunând în acest sens.

Față de cele ce preced, se constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul fiind nefondat, a fost respins ca atare.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3615/2005. Contencios