ICCJ. Decizia nr. 3637/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 328 din 3 ianuarie 2005, reclamantul V.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, anularea hotărârii nr. 32 din 11 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născut în timp ce părinții săi se aflau în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 114 din 2 martie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul V.C., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, a dispus anularea hotărârii nr. 32 din 11 noiembrie 2004, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 12 octombrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2004.
în motivarea soluției s-a reținut că asupra reclamantului, care s-a născut în timpul refugiului părinților săi, s-au răsfrânt consecințele/materiale, morale pe care le-au suferit părinții săi.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că reclamantul nu poate să fie beneficiar al prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, întrucât s-a născut la data de 12 octombrie 1942, în București, în afara zonei de persecuție etnică.
Examinând recursul declarat, sentința atacată, materialul probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 12 octombrie 1942, în București, unde părinții săi se refugiaseră din nordul Transilvaniei, în luna septembrie 1940, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței rezultă că, atât obiectul, cât și scopul regulamentului îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă, atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate potrivit O.G. nr. 105/1999, și soțului supraviețuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit toate consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuțiilor etnice.
în consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3615/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3659/2005. Contencios → |
|---|
