ICCJ. Decizia nr. 3691/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2005, reclamantul L.P. a solicitat anularea măsurii privind suspendarea dreptului de folosire a pașaportului, dispusă pe durata de un an, de Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că urmare a returnării din Grecia, i-a fost aplicată măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului, cu începere de la 15 august 2004 și până la 15 august 2005, dar consideră că această măsură este nelegală, pentru că beneficiază de o viză pe durată de 5 ani și are ședere legală în Grecia, având și permis de muncă.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscală, a respins acțiunea, ca nefondată, prin sentința nr. 47 din 23 februarie 2005, reținând că măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului a fost luată în conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, aprobată prin Legea nr. 216/1998, ca urmare a returnării reclamantului din Grecia, la 15 august 2004, pentru depășirea termenului de ședere pe teritoriul statului elen.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, solicitând casarea hotărârii, ca nelegală și netemeinică.
Recurentul a susținut că în mod greșit a fost respinsă acțiunea sa, în condițiile în care a dovedit șederea legală în Grecia, țară din care nu a fost expulzat sau returnat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantului i s-a suspendat dreptul de folosire a pașaportului la data de 15 august 2004, pe durata de un an, pentru faptul că a fost returnat din Grecia, ca urmare a depășirii termenului legal de ședere.
Instanța de fond a apreciat corect legalitatea acestei măsuri adoptată de intimatul-pârât, în baza art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. nr. 65/1997, cu modificările și completările ulterioare.
înscrisurile depuse la dosar de recurentul-reclamant nu dovedesc obținerea dreptului de ședere în Grecia și în recurs s-a susținut neîntemeiat, că aceste probe nu au fost avute în vedere la pronunțarea hotărârii atacate.
Recurentul-reclamant a fost returnat în Grecia, la 15 august 2004, dată la care autoritățile elene nu aprobaseră prelungirea dreptului de ședere.
Permisul de muncă prezentat de recurentul-reclamant nu dovedește existența acestui drept, iar cererea pentru obținerea unei noi vize a fost depusă la data de 4 august 2004.
în consecință, recurentul-reclamant nu a dovedit o altă situație de fapt, decât cea reținută de intimatul-pârât la adoptarea măsurii de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului.
Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins prezentul recurs, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3659/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3664/2005. Contencios → |
|---|
