ICCJ. Decizia nr. 3675/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 167 din 17 martie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul O.G., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, având ca obiect anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, a cărui durată a fost redusă prin actul nr. 213 din 21 decembrie 2004, până la data de 4 iunie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a contestat modalitatea prin care i-a fost soluționată contestația formulată împotriva măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului, dispusă inițial pentru o durată de 5 ani și redusă apoi la 2 ani și jumătate, respectiv până la data de 4 iunie 2006.
Reținând, însă, că reclamantul a fost returnat în mod repetat din Germania, în anii 2000, 2002, fiind acum la a 3-a returnare, tot din Germania, în baza acordului de readmisie încheiat de România, cu această țară, instanța de fond a apreciat că măsura luată de pârâtă în urma contestației, este legală și temeinică, iar perioada de suspendare în final stabilită, se justifică prin gravitatea faptelor comise de reclamant și prin consecințele acesteia.
împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivului de recurs formulat, recurentul, în esență, a susținut că instanța de fond în mod greșit a stabilit că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (1) lit. e) din O.G. 65/1997, întrucât nu a săvârșit nici o faptă de natură a încălca dispozițiile legale, nici din România și nici din Germania.
în fine, recurentul a arătat că în opinia sa, măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului, chiar redusă, este extrem de severă, fiind disproporționată în raport cu cele reținute în sarcina sa.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza de față, în raport cu probele administrate și cu prevederile legale incidente în cauză, înalta Curte a reținut că nici una din criticile formulate de recurent nu pot fi primite, pentru următoarele considerațiuni.
Actul normativ invocat și în cuprinsul hotărârii de fond, respectiv O.G. nr. 65/1997, prevede expres în art. 14 alin. (1) partea finală, că măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului pe o perioadă cuprinsă între 1 și 5 ani poate fi aplicată și cetățeanului român returnat în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state în cauza de față, ori tocmai această ipoteză este aplicabilă și recurentului-reclamant care, după cum o atestă și actele dosarului, a fost de 3 ori returnat din Germania.
în atare situație, înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că măsura dispusă de autoritatea administrativă intimată, ajustată deja la cererea recurentului, anterior pronunțării acțiunii de față, corespunde și este proporțională cu gravitatea faptei comise, evidențiind și împrejurarea că perseverența în încălcarea unor dispoziții legale imperative nu poate rămâne nesancționată.
Față de cele sus-menționate, conform art. 312 C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul de față, cu consecința menținerii atât a hotărârii instanței de fond, cât și a măsurii administrative dispuse, ambele considerate a fi legale și temeinice.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3653/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3663/2005. Contencios → |
|---|
