ICCJ. Decizia nr. 3686/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3114/2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantele N.C. și D.M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Comisia pentru Constatarea Calității de Luptător în Rezistența Anticomunistă, ca nefondată. De asemenea, a respins și cererea de intervenție formulată de Consiliul de Conducere al Comisariatului pentru Societatea Civilă, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantele nu au adus critici concrete actelor administrative contestate, ci expres o situație de fapt din perioada 1952 - 1956, în speță aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999 și ale Legii nr. 29/1990 nefiind incidente.
împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs, N.C. și D.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a interpretat eronat O.U.G. nr. 214/1999 și autoritatea actelor și celorlalte probe admise și administrate.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând sentința atacată, conform art. 3041C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în fapt și în drept următoarele:
O.U.G. nr. 214/1999, pe care este fondată acțiunea, recunoaște calitatea de luptător în rezistența anticomunistă pe perioada 6 martie 1945 - 11 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite pe motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrate abuziv.
Calitatea de strămutat invocată de recurente se face cu acte - adeverință eliberată de Tribunalul Militar Teritorial București - Biroul Arhivă.
Din actele prezentate în instanță rezultă că această instituție nu deține documente în sensul celor solicitate de recurente, iar strămutarea lor și a părinților nu a fost făcută din motive politice.
Corect instanța de fond a apreciat că în lipsa probelor menționate de O.U.G. nr. 214/1999, recurentele-reclamante nu au adus critici concrete actelor admise, întrucât actele prezentate nu dovedesc incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 214/1999.
De asemenea, nici depozițiile martorilor nu lămuresc situația, instanța neputând concluziona că strămutarea s-a făcut pe criterii politice.
în mod legal s-a respins și cererea de intervenție accesorie, față de soluția primită de acțiunea principală.
Față de aceste considerente, se apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, conform art. 312 C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de N.C. și de D.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3671/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3676/2005. contencios → |
|---|
