ICCJ. Decizia nr. 3787/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamantul C.G. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 9310 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și să i se acorde drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
în motivare, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 octombrie 1942, în localitatea Valea Drăganului, județul Cluj și că după nașterea sa, urmare a Dictatului de la Viena și a ocupării acestei localități, de către autoritățile maghiare, familia sa a fost obligată să-și părăsească locuința de domiciliu, refugiindu-se într-o comună apropiată, Săcuieu, rămasă pe teritoriul românesc, până în luna martie 1945.
Prin sentința nr. 130 din 11 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul C.G., a anulat hotărârea nr. 9310 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă decizie, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din probele administrate la dosarul cauzei, respectiv declarațiile autentificate ale martorilor, reclamantul a făcut dovada că a fost strămutat, împreună cu familia sa, din localitatea de domiciliu, Valea Drăganului, județul Cluj, în localitatea Săcuieu, ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, de către autoritățile maghiare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, recurenta a susținut că declarațiile autentificate ale martorilor sunt contradictorii și că din actul oficial eliberat de Arhivele Naționale rezultă că părinții intimatului nu figurează pe lista refugiaților, din motive de persecuție etnică, în perioada 1940 - 1945, motiv pentru care acesta nu poate beneficia de drepturile recunoscute de prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat.
Din declarațiile autentificate ale martorilor V.O. și L.N., rezultă că aceștia cunosc că în cursul lunii octombrie 1942, intimatul C.G. s-a refugiat, împreună cu familia, din localitatea Valea Drăganului, județul Cluj, în localitatea Săcuieu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord.
Aceiași martori, V.O. și L.N., prin declarațiile autentificate, au declarat că îi cunosc pe V.M. (sora intimatului C.G.) și pe C.Ș. (fratele intimatului C.G.) și că aceștia s-au refugiat, împreună cu părinții, în luna decembrie, anul 1940 și, respectiv, în luna septembrie, anul 1940, din satul Valea Drăganului, comuna Poieni, județul Cluj, în satul Săcuieu, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, datorită Dictatului de la Viena.
Totodată, din adresa nr. C/3395 din 12 octombrie 2004, eliberată Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, rezultă că părinții intimatului, C.I. și C.T., nu figurează ca refugiați în perioada cuprinsă între anii 1940 - 1945.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean roman, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că recursul este fondat și, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., l-a admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3790/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3513/2005. Contencios → |
|---|
