ICCJ. Decizia nr. 3788/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, reclamanta G.A. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Arad, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 1492 din 3 septembrie 2004, prin care pârâta i-a respins cererea formulată în temeiul art. 1 și 3 din Legea nr. 309/2002, pe motiv că unitatea militară în care soțul decedat al reclamantei și-a efectuat stagiul militar, nu a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciilor Muncii.
în motivare, reclamanta a arătat că în perioada 16 aprilie 1952 - 1 septembrie 1955, soțul său a efectuat stagiul militar în cadrul detașamentelor de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că în mod greșit, pârâta a apreciat că nu îndeplinește condițiile, pentru a avea calitatea de beneficiară al prevederilor Legii nr. 309/2002.
Prin sentința nr. 30/PI din 27 ianuarie 2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 1492 din 3 septembrie 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, ca soție supraviețuitoare a defunctului G.A.I.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că soțul reclamantei, în perioada 16 aprilie 1952 - 1 septembrie 1955, a efectuat stagiul militar, în condiții deosebit de grele, la muncă, în cadrul Detașamentului de muncă Mociur-Reșița.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivare, recurenta a susținut că în perioada 16 aprilie 1952 - 1 septembrie 1955, soțul intimatei a efectuat stagiul militar la U.M. 04591 Arad, unitate care nu a făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii și că nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, potrivit adresei nr. A-28 din 10 ianuarie 2005, eliberată de Ministerul Apărării Naționale - Centrul Militar Județean Arad și adresei nr. 9062 din 11 ianuarie 2005, eliberată de U.M. 02405, U.M. 04591 Arad, în cadrul căreia defunctul G.A.I. a satisfăcut stagiul militar, nu figurează în tabelul de evidență a detașamentelor de muncă care au aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, această unitate făcând parte din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., l-a admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3789/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3512/2005. Contencios → |
|---|
