ICCJ. Decizia nr. 4484/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 78 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de Direcția Silvică Harghita, pentru anularea H.G. nr. 1351/2001 și ca inadmisibile, cererea de intervenție în favoarea Guvernului, formulată de fostul Minister al Administrației Publice, precum și cererea Guvernului, de chemare în garanție a Consiliului Județean Harghita și a Consiliului Local al comunei Vărșag.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut, în esență, următoarele:
Direcția Silvică Harghita a solicitat, prin acțiune, anularea parțială a H.G. nr. 1351/2001, Anexa nr. 57 poziția 18, susținând că prin acest act administrativ a fost atestat domeniul public al județului Harghita și al celorlalte unități administrativ-teritoriale din acest județ, anexa respectivă referindu-se la bunurile aparținând domeniului public al comunei Vărșag, între care și drumuri forestiere care aparțin domeniului public al Statului, aflate în administrarea R.N.P.
Pârâtul a chemat în garanție Consiliul Județean Harghita și Consiliul Local al comunei Vărșag.
Fostul Minister al Administrației Publice a formulat cerere de intervenție în favoarea Guvernului.
Pentru a pronunța sentința nr. 78 din 27 martie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut, în esență, că H.G. nr. 1351/2001 constituie un act de gestiune săvârșit de stat, în calitate de persoană juridică, pentru administrarea patrimoniului său, astfel că, potrivit prevederilor art. 2 lit. d) din Legea nr. 29/1990, este exceptat controlului judecătoresc în procedura contenciosului administrativ.
Totodată, a mai arătat instanța de fond, că în raport cu esența actului administrativ atacat, atât cererea de chemare în garanție, cât și cererea de intervenție sunt inadmisibile.
împotriva acestei soluții a formulat recurs, Direcția Silvică Harghita, susținând, în esență, că hotărârea cuprinde motive contradictorii și că este lipsită de temei legal.
Prin decizia nr. 7091 din 23 septembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a admis recursul declarat de R.N.P. - Direcția Silvică Harghita, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, a reținut, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., în cauză fiind invocate excepții procedurale pe care instanța de fond a omis să le cerceteze și să se pronunțe. A mai reținut că instanța de fond a respins în mod greșit, ca inadmisibile, cererile de chemare în garanție și de intervenție, fără ca acestea să fie puse în discuția părților.
în fond după casare, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 292 din 13 decembrie 2004, a admis excepția tardivității formulată de pârâtul Guvernul României. A respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta R.N.P., prin Direcția Silvică Harghita. A respins cererea de chemare în garanție formulată de Consiliul Local Vărșag, Consiliul Județean Harghita și Ministerul Administrației și Internelor. A respins cererea de intervenție formulată de Ministerul Administrației și Internelor, în interesul pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că excepțiile invocate de către pârâtă, vizând capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale a reclamantei și lipsa calității procesuale active a reclamantei, sunt nefondate, întrucât, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, interesele R.N.P. R. pot fi susținute de către Direcția Silvică, în fața instanțelor judecătorești și că nu se poate susține că reclamanta nu ar fi justificat interesul promovării unei asemenea cereri, cu atât mai mult, cu cât aceasta a arătat că este proprietara bunurilor din anexa atacată.
Cât privește excepția vizând neîndeplinirea procedurii prealabile de către reclamantă, instanța de fond reține că reclamanta nu a făcut dovada depunerii reclamației la Secretariatul General al Guvernului României, potrivit dispozițiilor art. 30 din H.G. nr. 555/2001, care reglementează în mod derogatoriu de la norma comună, respectiv art. 5 din Legea nr. 29/1990, nefiind împărtășite susținerile reclamantei, potrivit cărora aceasta nu ar fi avut cunoștință de intrarea în vigoare a H.G. nr. 1351/2001 și publicată în Monitorul Oficial.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Direcția Silvică Miercurea Ciuc din cadrul R.N.P. R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare a susținut, în esență, că în mod greșit, instanța de fond a reținut că reclamanta nu a respectat procedura prealabilă prevăzută de art. 30 din H.G. nr. 555/2001, întrucât aceasta a fost îndeplinită de către reclamantă, prin adresa nr. 7555 din 15 noiembrie 2002, transmisă Guvernului României și că procedura reclamației administrative a fost îndeplinită prin procesul-verbal al Consiliul Județean nr. 8711/2002. A mai arătat că a fost în imposibilitate de a lua cunoștință despre anexele publicate în M. Of. nr. 597/bis/2002, deoarece acest număr al Monitorului Oficial nu a fost comunicat decât pe seama Consiliului Județean Harghita.
Mai înainte, însă, de a trece la controlul judiciar al soluției instanței de fond, înalta Curte constată că prin cererea depusă, la dosarul cauzei, la data de 31 august 2005, recurenta-reclamantă Direcția Silvică Miercurea Ciuc din cadrul R.N.P. R. a solicitat renunțarea la judecata recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de cererea formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4490/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4488/2005. Contencios → |
|---|
