ICCJ. Decizia nr. 3789/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 23 septembrie 2004, la Curtea de Apel București, reclamanta G.T. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 13376/79 din 26 august 2004, emisă de pârâtă și să i se stabilească calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
în motivare, reclamanta a susținut că s-a născut în anul 1928, la Botoșani și s-a stabilit cu părinții săi, la Cernăuți - Bucovina, în anul 1934, urmând cursurile primare școlare în localitatea Cernăuți, până la data de 16 septembrie 1940, când a fost nevoită ca, împreună cu familia sa, să se refugieze, din motive de persecuție etnică, în localitatea București, ca urmare a cedării Basarabiei și Bucovinei de Nord, Uniunii Sovietice.
Prin sentința nr. 226 din 9 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei G.T., a anulat hotărârea nr. 13376/79 din 26 august 2004, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 16 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 august 2004.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041C. proc. civ.
în motivare, a susținut, în esență, că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, întrucât aceasta nu a depus la Comisia de specialitate pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, înscrisurile doveditoare care au stat la baza cererii inițiale, neexistând pentru acordarea acestor drepturi, dovezi concludente.
Recursul este nefondat.
Din formularul de "refugiat, dăunați" și din declarațiile autentificate ale martorilor D.L., S.A.M. și M.M., rezultă că reclamanta s-a refugiat din anul 1940, împreună cu familia, din Cernăuți, Bucovina, în localitatea București.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Pentru aceste considerente, înalta Curte a constatat că instanța de fond a interpretat în mod corect prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., a respins recursul, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4488/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3788/2005. Contencios → |
|---|
