ICCJ. Decizia nr. 4488/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 7 iulie 2003, la Curtea de Apel București, reclamantul S.C. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 2515/2874 din 8 mai 2003, emisă de pârâtă.
în motivare, reclamantul a arătat că a fost încorporat de către Comisariatul Militar din Găești, județul Dâmbovița, la data de 26 ianuarie 1961 și a fost repartizat la U.M. 01617 Focșani C.F.R. și lăsat la vatră, la data de 7 decembrie 1962, iar în acest interval de timp a efectuat muncă forțată, în detașamente de muncă din Focșani și din județul Galați.
Prin sentința civilă nr. 1915 din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 2515/2874 din 8 mai 2003, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 26 ianuarie 1961 - 28 februarie 1961.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că din datele menționate în livretul militar și din adeverința eliberată de U.M. 01617 Focșani, rezultă că reclamantul, în perioada stagiului militar, a lucrat ca montator căi ferate, beneficiind, astfel, de prevederile Legii nr. 309/2002.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în motivare a arătat că în datele menționate în livretul militar se menționează perioada 26 ianuarie 1961 - 28 februarie 1961, perioadă în care reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 01617 Focșani, însă această unitate militară nu se regăsește în tabelele de evidență a Detașamentelor și Unităților de Muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, 1950 - 1961.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiții care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detașamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detașamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, intimatul-reclamant a satisfăcut stagiul militar în unități militare din sistemul fostului Minister al Forțelor Armate, respectiv U.M. 01713 Focșani și U.M. 01617 Focșani, motiv pentru care înalta Curte a constatat că recursul este fondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., l-a admis.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4484/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3789/2005. Contencios → |
|---|
