ICCJ. Decizia nr. 3818/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 266 din 18 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis excepția privind lipsa capacității procesuale active a reclamantei Direcția Silvică Bistrița și, ca urmare, a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Guvernul României - Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase, privind anularea deciziei nr. 23 din 10 octombrie 2003, emisă de această comisie. Au fost respinse, ca neîntemeiate, celelalte excepții invocate de pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit H.G. nr. 1105/2003, unitățile din structura R.N.P., respectiv direcțiile silvice județene nu au personalitate juridică și în aceste condiții, Direcția Silvică Bistrița nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă, neavând folosința drepturilor civile, conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
Nu a fost primită susținerea reclamantei privind mandatul de reprezentare dat subunităților R.N.P., prin Regulamentul de organizare și funcționare al acesteia, deoarece din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă fără echivoc că acțiunea este formulată de Direcția Silvică Bistrița, iar nu de R.N.P. R., reprezentată de Direcția Silvică Bistrița.
în termen legal, împotriva sus-numitei sentințe a declarat recurs, R.N.P. R., prin Direcția Silvică Bistrița.
Recurenta a solicitat casarea hotărârii judecătorești și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe, arătând că Direcția Silvică Bistrița are folosința drepturilor civile, în înțelesul art. 42 alin. (1) C. proc. civ., față de prevederile art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P. R., aprobat prin H.G. nr. 1105/2003. în același sens au fost invocate și dispozițiile art. 16 cap. IV din Regulamentul privind organizarea, atribuțiile și limitele de competență ale organelor de conducere ale unității din structura R.N.P. R.
Prin întâmpinare, Comisia specială de retrocedare a unor imobile ce au aparținut cultelor religioase din România, a arătat că sentința recurată este temeinică și legală și că se impune menținerea ei.
Recursul este fondat.
înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că este greșită dezlegarea dată de instanța fondului, excepției privind lipsa capacității procesuale active a Direcției Silvice Bistrița; prin raportarea în mod exclusiv la prevederile anexei nr. 2 la H.G. nr. 1105/2003, în care se menționează că direcțiile silvice sunt unități fără personalitate juridică, s-a ajuns la concluzia că Direcția Silvică Bistrița nu poate sta în proces în calitate de reclamantă, în sensul art. 41 alin. (1) C. proc. civ.
în speță, analiza excepției în discuție (invocată de pârât) este mult mai complexă și din acest punct de vedere se observă că instanța a înlăturat susținerile reclamantei, fără temei.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea R.N.P. R. (Anexa nr. 1 la H.G. nr. 1105/2003): "Directorii și consilierii juridici ai unităților fără personalitate juridică din structura R.N.P. R., reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități".
Rezultă, așadar, că prin lege, R.N.P. a dat direcțiilor silvice, un mandat general de reprezentare, desigur pe raza lor teritorială.
Totodată, în Regulamentul privind organizarea, funcționarea, atribuțiile și limitele de competență ale organelor de conducere ale unităților din structura R.N.P. R., mai exact în cap. IV (privind atribuțiile și limitele de competență ale directorului), respectiv art. 16, se prevede că directorul "reprezintă și susține interesele unității în fața organelor jurisdicționale, a organelor de urmărire penală, a administrației locale, a poliției și a notariatelor, având toate competențele juridice prevăzute de legislația în vigoare".
în consecință, Direcția Silvică Bistrița poate sta în justiție, ca parte reclamată, în litigiile care vizează interesele sale și ale R.N.P. R.
Sublinierea făcută de instanța de fond, în sensul că acțiunea nu a fost formulată de R.N.P. R., reprezentată de Direcția Silvică Bistrița, dovedește un formalism excesiv, neutil în contextul reglementărilor fără echivoc ce au fost arătate mai înainte.
Față de cele expuse, Curtea a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., astfel că recursul a fost admis, sentința a fost casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe, pentru soluționarea fondului.
Cu ocazia rejudecării, în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța va avea în vedere și va pune în discuția părților, și oportunitatea participării în proces a beneficiarului deciziei nr. 23 din 10 octombrie 2003, emisă de Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3805/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3836/2005. Contencios → |
|---|
