ICCJ. Decizia nr. 3847/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 23 decembrie 2004, reclamanta C.N. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 13774/805 din 29 octombrie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiară a prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că este soția supraviețuitoare a numitului C.C., care a fost strămutat din Bulgaria, în România, ca urmare a schimbului de populație stabilit prin Tratatul româno-bulgar, încheiat în septembrie 1940.
Prin sentința civilă nr. 349 din 28 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.N., a anulat hotărârea nr. 13774/805 din 29 octombrie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o ca, începând cu data de 1 octombrie 2004, să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945, în calitate de soție supraviețuitoare a numitului C.C.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a făcut dovada că este soția supraviețuitoare a numitului C.C., care a fost strămutat împreună cu familia, din Bulgaria, în România, în baza Tratatului româno-bulgar din septembrie 1940.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece reclamanta nu a prezentat dovezi concludente din care să rezulte calitatea acesteia, de soție supraviețuitoare, care să poată fi avute în vedere de comisia de specialitate a Casei de Pensii a municipiului București, la emiterea hotărârii atacate în contencios administrativ.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că dovada încadrării în situațiile prevăzute prin ordonanța menționată se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, prin declarații cu martori.
Totodată, prin art. 61din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 319/2002, se prevede că dovada se poate face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
De asemenea, art. 3 din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, prevede că soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor care beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, primește, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, o indemnizație lunară, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
în cauză, reclamanta a făcut dovada, prin declarațiile cu martori și înscrisurile depuse la dosar, că defunctul său soț s-a refugiat din Bulgaria, în România, în perioada septembrie 1940 - 6 martie 1945, ca urmare a schimbului de populație prevăzut de Tratatul româno-bulgar, încheiat în septembrie 1940. De asemenea, prin declarațiile de martor și înscrisurile prezentate, reclamanta a înlăturat și neconcordanțele existente cu privire la prenumele reclamantei și la data nașterii soțului decedat.
în acest fel, reclamanta îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000m pentru a putea beneficia, în calitate de soție supraviețuitoare, de drepturile acordate prin acest act normativ.
Ca urmare, se constată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, fiind respins recursul declarat, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3841/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3844/2005. Contencios → |
|---|
