ICCJ. Decizia nr. 3839/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 29 noiembrie 2004, reclamanta P.Z. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, să se dispună anularea hotărârii nr. 13717/453 din 19 octombrie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării familiei sale, din Bulgaria, în România, ca urmare a tratatului bilateral încheiat în 1940.
Prin sentința civilă nr. 231 din 9 februarie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei P.Z., a anulat hotărârea nr. 13717/453 din 19 octombrie 2004, emisă de pârâta Casa de Pensii a municipiului București, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 30 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2004.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a dovedit susținerile din cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, îndeplinind condițiile pentru acordarea drepturilor prevăzute de actul normativ menționat.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu față de copiii născuți pe perioada strămutării părinților acestora, în condițiile prevăzute de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că instanța de fond a pronunțat o sentință greșită, deoarece reclamanta nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât s-a născut la mai mult de 300 zile de la data începerii refugiului părinților săi.
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței menționate rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a probat pe deplin că părinții săi au făcut obiectul schimbului de populație prevăzut prin Tratatul româno-bulgar semnat la Craiova, în septembrie 1940, fiind strămutate de pe teritoriul Bulgariei, din localitatea Hasi Kioseler, județul Caliacra, în România, unde reclamanta s-a născut la 30 martie 1944, în localitatea Nicolae Bălcescu, județul Tulcea.
Se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile, motiv pentru care recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3836/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3841/2005. Contencios → |
|---|
