ICCJ. Decizia nr. 3846/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 14 februarie 2005, reclamantul Ș.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Hunedoara, să se dispună anularea hotărârii nr. 1522 din 23 decembrie 2004 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor acestei legi.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deși a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinților săi, în urma Dictatului de la Viena din 1940.
Prin sentința civilă nr. 69 din 11 martie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului Ș.I., a anulat hotărârea nr. 1522 din 23 decembrie 2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000. De asemenea, a obligat pârâta la 2.500.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul s-a născut la 17 februarie 1943, în localitatea Târnăveni, unde părinții săi erau refugiați din motive etnice, în urma Dictatului de la Viena.
Totodată, instanța de fond a reținut că reclamantul a dobândit din momentul nașterii, același statut, ca și părinții săi, și anume, statutul de refugiat, fiind îndreptățit să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Hunedoara, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în esență, se susține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită, întrucât reclamantul s-a născut la aproximativ un an și jumătate de la data refugierii părinților săi. în opinia recurentei, "beneficiază de drepturile în discuție, copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte sau în timpul strămutării și născuți după strămutarea părinților".
Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanței, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și aceea a strămutării în altă localitate, decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].
Prin Normele pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a precizat că prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, se înțelege persoana care a fost mutată sau obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, precum și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, prin înscrisurile și declarațiile cu martori depuse la dosar, a făcut dovada că s-a născut la data de 17 februarie 1943, în localitatea Târnăveni (Mureș), unde părinții săi se refugiaseră din comuna Glodeni, sat Merișor (Mureș), ca urmare a ocupării Ardealului de Nord, de către trupele maghiare, în urma Dictatului de la Viena din 1940. în acest fel, reclamantul a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a îndurat familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.
Din momentul nașterii sale, reclamantul a dobândit același statut ca al autorilor săi, anume statutul de refugiat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a interpretat judicios dispozițiile legale aplicabile, motiv pentru care recursul declarat a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3843/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3852/2005. Contencios → |
|---|
