ICCJ. Decizia nr. 3852/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2615/2004, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.S.S., a anulat H.G. nr. 519/2004 privind stabilirea modelului echipamentului pentru agenții de pază care își desfășoară activitatea în cadrul societăților specializate de pază și protecție, a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de Ministerul Administrației și Internelor și a obligat pârâtul și intervenientul, la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, referitor la excepțiile invocate, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantului, și lipsa de interes legitim care să justifice cererea în fața instanței, că sunt nefondate față de obiectul acțiunii, de dispozițiile Constituției art. 52 și ale Legii nr. 356/2001 - legea patronatelor.
Referitor la fondul pricinii, prima instanță a apreciat în raport cu probe și cu dispozițiile legale în materie, că H.G. nr. 519/2004 este nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea Legii nr. 333/2003 art. 22 și a Legii nr. 356/2001.
Prin aceeași sentință a fost respinsă și cererea de intervenție formulată în interesul pârâtului de Ministerul Administrației și Internelor, față de considerentele arătate de instanța de fond.
împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs, Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Guvernul României și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că soluția a fost dată cu greșita aplicare a legii.
Astfel, s-a precizat că H.G. nr. 519/2004 a fost dată cu respectarea dispozițiilor constituționale ale art. 108 din Constituție și ale art. 22 din Legea nr. 333/2003, articol care dispune că modelul echipamentului personalului de pază și protecție se stabilește prin hotărâre de guvern și se inscripționează cu denumirea și sigla societății.
Se mai arată că prin această hotărâre de guvern s-a reglementat o situație de fapt, și anume, aceea că agenții de pază din societățile private erau singurii pentru care nu era reglementată o uniformă specifică.
Recursul Ministerului de Interne critică hotărârea atacată de curtea de apel, pe aceleași considerente de fapt și de drept, apreciind că prima instanță a interpretat eronat probatoriile și dispozițiile legale în materie.
Recursurile sunt întemeiate și se vor admite pentru următoarele considerente.
Examinând cauza pe aspectul dispozițiilor art. 3041și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte de Casație și Justiție a reținut pe ambele recursuri, următoarele:
Instanța de fond a apreciat greșit că față de dispozițiile Legii nr. 29/1990 și ale art. 52 din Constituție, cererea de față este admisibilă.
Prin H.G. nr. 519/2004, anulată de curtea de apel, s-a adoptat o uniformă de culoare distinctivă pentru societățile de pază și protecție, în scopul de a se delimita de alte instituții.
Această hotărâre de guvern a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor art. 108 din Constituție și ale art. 22 din Legea nr. 333/2003, care prevede că modelul echipamentului personalului de pază și protecție se stabilește prin hotărâre de guvern.
Faptul că s-a stabilit prin această hotărâre de guvern, aceeași culoare pentru uniforme, pentru toate societățile de pază și protecție, nu este un argument de natură să conducă instanța la ideea că H.G. nr. 519/2004 a fost dată cu încălcarea legii.
De altfel, actul contestat nu a făcut altceva decât să reglementeze o situație pentru personalul de pază din societățile private, referitoare la uniforma specifică.
De asemenea, se apreciază de instanța supremă, că în speță nu s-au încălcat nici dispozițiile Legii nr. 356/2002, dreptul intimatului-reclamant, de a acorda avize consultative la elaborarea actelor normative, nefiind un drept recunoscut de lege și vătămat prin aceasta.
De altfel, din probele dosarului rezultă că între intimat și recurentul Ministerul Administrației și Internelor a existat o corespondență referitoare la aplicarea dispozițiilor Legii nr. 333/2003, proiectul actului administrativ contestat fiind elaborat cu consultarea asociațiilor profesionale reprezentative ale firmelor de pază.
La întâlnirile efectuate de Ministerul Administrației și Internelor, cu reprezentanții acestor societăți, s-a prezentat un protocol pentru stabilirea uniformei de serviciu și o paradă a acestora, dându-se posibilitatea participanților să se pronunțe pe toate aspectele, acum contestate.
Rezultă, de asemenea, din probatorii, că intimatul-reclamant nu a făcut vreo propunere concretă și nici observații referitoare la proiectul H.G. nr. 519/2004.
Față de aceste considerente, se apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, neexistând nici un drept care să fie ocrotit și vătămat de autoritatea administrativă prin hotărârea de guvern contestată.
Mai mult, H.G. nr. 519/2004 a fost dată cu respectarea drepturilor constituționale și ale legilor în vigoare, respectiv Legea nr. 333/2003 art. 22. Așa fiind, au fost admise recursurile declarate de Guvernul României și de Ministerul Administrației și Internelor, a fost casată sentința atacată și pe fond, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3846/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3827/2005. contencios → |
|---|
