ICCJ. Decizia nr. 3871/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 7 iulie 2003, reclamantul D.R. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, modificarea hotărârii nr. 1633 din 23 mai 2003, emisă de pârâtă, în sensul recunoașterii calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru toată perioada solicitată, respectiv 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, și nu numai până la 23 august 1944.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1642 din 20 octombrie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din adeverința eliberată de Primăria comunei Pălatca rezultă că localitatea, din care reclamantul s-a refugiat, s-a aflat sub ocupație hortystă în perioada 1940 - 1944.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul, susținând că, fără nici o justificare, instanța de fond i-a respins acțiunea.
Recursul este nefondat.
Dispozițiile Legii nr. 189/2000 se aplică persoanelor, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au fost persecutați din motive etnice, fiind strămutați, expulzați sau refugiați, în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în această situație se face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002 privind aprobarea Normelor pentru aplicarea prevederilor legii, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că beneficiul drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000 nu se acordă automat pentru întregul interval prevăzut în textul de lege, ci numai pentru perioada dovedită de reclamant, cu probele administrate în cauză.
în speță, singura probă concludentă cu privire la acest aspect, este adeverința din care rezultă că localitatea Pălatca s-a aflat sub ocupație hortystă în perioada 1940 - 1944, iar familia recurentului s-a refugiat din comună, la 11 septembrie 1940.
în aceste condiții, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea și a menținut hotărârea emisă de Casa Județeană de Pensii Ilfov, cu privire la perioada de refugiu.
Pentru aceste considerente și constatând că, potrivit art. .304 și 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3897/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3877/2005. Contencios → |
|---|
