ICCJ. Decizia nr. 3877/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 14 noiembrie 2003, reclamantul A.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, anularea hotărârii nr. 1870 din 19 septembrie 2003 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 479/CA din 9 decembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i acorde reclamantului, drepturile solicitate.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit declarațiilor autentificate ale martorilor C.M., H.E. și I.T.F., Judecătoria Boroaia, județul Suceava, din al cărei personal făcea parte și A.I., a fost evacuată la Judecătoria Bocșa din județul Caraș-Severin. în aceste împrejurări, reclamantul a fost strămutat în localitatea Bocșa, împreună cu mama lui.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul A.A.
înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7654 din 19 octombrie 2004, a admis recursului, a casat sentința și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentării probelor, pentru a stabili în mod cert dacă există identitate de persoană între C.I., mama reclamantului, menționată în certificatul de naștere al acestuia și A.I., persoana indicată în certificatul emis de Arhivelor Naționale, ca funcționar strămutat din județul Baia.
Judecând cauza în fond după casare, Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 66 din 1 martie 2003, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată de acesta și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, reținând că reclamantul a făcut dovada susținerilor sale, cu declarațiile celor doi martori audiați în cauză: N.G. și A.G.L.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin.
Recurenta a susținut că hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care, din adresa nr. 672 din 28 mai 2003, emisă de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale, rezultă că intimatul nu figurează refugiat din Basarabia, iar adresa nr. 10 din 25 martie 2003, emisă de Direcția Județeană Caraș-Severin a Arhivelor Statului se referă la numita C.I., ca fiind evacuată de la Judecătoria Boroaia, împreună cu familia, și nu la A.I., mama intimatului.
A mai susținut recurenta-pârâtă că declarațiile de martori aflate la dosarului cauzei sunt insuficiente pentru a dovedi afirmațiile intimatului-reclamant, atâta vreme, cât nu sunt susținute de înscrisuri oficiale.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
într-adevăr, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul-intimat și mama sa, A.I., au fost refugiați din Basarabia, în perioada menționată în acțiune. Nu poate fi, de asemenea, primită nici susținerea intimatului, îmbrățișată de instanța de fond, că C.I., persoană evacuată în cadrul serviciului, de la Judecătoria Boroaia, este una și aceiași cu A.I., mama lui, deoarece nu există nici un act oficial care să probeze acest lucru, iar declarațiile martorilor audiați în cauză, privind identitatea de persoană dintre cele două, nu pot fi primite, atât vreme, cât sunt contrare înscrisului oficial, în care Arhivele Naționale - Direcția Județeană Suceava atestă că "s-au cercetat listele celor care urmează să se evacueze din localitățile județului Baia, în martie 1944, dar A.I. și A.A. nu figurează în acestea".
Față de aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea a admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Caraș-Severin, a casat sentința nr. 66 din 1 martie 2005 și în fond, a respins acțiunea formulată de reclamantul A.A.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3871/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3873/2005. Contencios → |
|---|
