ICCJ. Decizia nr. 3953/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta A.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând să se anuleze hotărârea nr. 9180 din 25 noiembrie 2004, emisă de pârâtă și să i se acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 30 ianuarie 1944, în localitatea Cobadin, județul Constanța, în timp ce părinții săi erau refugiați din Bulgaria, în România, astfel că refuzul pârâtei, de a-i acorda statutul de refugiat, este nelegal.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 32 din 31 ianuarie 2005, a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 9180 din 25 noiembrie 2004, emisă de pârâtă, obligând-o să elibereze o nouă hotărâre pe seama reclamantei, prin care să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta are statutul de refugiat, întrucât s-a născut în localitatea Cobadin, unde părinții acesteia erau deja strămutați, începând din 15 septembrie 1940, din județul Caliacra, Bulgaria.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta a susținut că reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât la data de 15 septembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, aceasta nici nu era concepută, ea născându-se la un interval de 1200 zile după refugiul părinților, și nu doar 300 zile, cum prevede legea.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, între care la lit. c) se prevede că a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral, așa cum este cazul reclamantei.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut cu aceștia, perioada fiind de la data nașterii (în speță de la 30 ianuarie 1944).
împrejurarea că reclamanta nu era născută la data strămutării și că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu este relevantă, atâta vreme, cât și strămutarea părinților a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal, domiciliul în care s-a născut, fiind domiciliu de persoană strămutată.
De precizat că, potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepție, dacă se naște viu.
Perioada de concepție legală a copilului are relevanță numai la stabilirea filialei, și nu la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în consecință, soluția instanței de fond fiind legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3962/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3959/2005. Contencios → |
|---|
