ICCJ. Decizia nr. 3963/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul C.N. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 15851 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecința obligării acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că hotărârea a cărei anulare o solicită, este nelegală, întrucât ignoră calitatea sa de refugiat, deși s-a născut în refugiu, iar legea nu exceptează această categorie de persoane, de la beneficiile ei.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 203 din 28 martie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamant, în sensul că a dispus anularea hotărârii nr. 15851 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă. Totodată, a obligat-o pe aceasta din urmă, să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat pe perioada 3 decembrie 1941 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2004.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că de prevederile sus-menționatului act normativ beneficiază și copiii minori ai persoanelor refugiate, născuți în refugiu, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj.
Recurenta a susținut, în esență, că fiind născut în localitatea Șercaia, județul Brașov, reclamantul nu și-a schimbat domiciliul și nu a suferit nici persecuții etnice, localitatea Șercaia aparținând Statului Român.
A mai susținut că instanța de judecată nu poate adăuga la lege, acordând măsuri reparatorii, și copiiilor născuți în refugiu, acesta fiind un atribut exclusiv al puterii legislative.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut din părinți refugiați, la data de 3 decembrie 1941, în localitatea Șercaia, județul Brașov, refugierea fiind anterioară nașterii sale.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se într-una dintre cele 6 situații enumerate, în dispozițiile normative menționate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că, atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă, atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
în cauză, în mod corect instanța de fond a apreciat cererea reclamantului, ca fiind întemeiată și în consecință, a dispus anularea hotărârii nr. 15851 din 25 ianuarie 2005, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta din urma, să îi recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pe perioada 3 decembrie 1941 (data nașterii) - 6 martie 1945.
Examinând și din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie și neconstatându-se existența nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3938/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3967/2005. Contencios → |
|---|
