ICCJ. Decizia nr. 3977/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 7 august 2003, la Tribunalul București, reclamantul B.N. a chemat în judecată S.R.I., solicitând anularea ordinului D.P. nr. 0711 din 30 iunie 2003, emis de directorul S.R.I. și obligarea pârâtului la efectuarea diligențelor necesare, în vederea acordării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, modificată prin Legea nr. 652/2001.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost cadru activ la U.M. 0151 București, până la data de 30 iunie 2003, iar prin ordinul contestat a fost trecut în rezervă, cu gradul de "colonel", încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995.
Prin sentința civilă nr. 3555 din 3 octombrie 2003, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența judecării cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, în conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 457 din 9 martie 2004, a admis acțiunea formulată de B.N.
A anulat în parte Ordinul Directorului S.R.I. nr. DP 0711 din 30 iunie 2003, mai exact dispozițiile referitoare la reclamant.
în temeiul art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, modificată prin O.U.G. nr. 90/2001, a obligat pârâtul, să înainteze C.S.A.T., propunerea de trecere în rezervă, a reclamantului, cu gradul de general.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ordinul de trecere în rezervă al reclamantului s-a bazat pe un act ilegal, respectiv memorandumul nr. DSN 371 din 2 aprilie 2002, prin care norma imperativă conținută în art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, a fost transformată într-o normă supletivă.
Astfel că, s-a constatat caracterul ilegal al acestui act, fiind înlăturat din soluționarea procesului și considerat neopozabil, reclamantului.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, S.R.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe parcursul soluționării cauzei a invocat excepția neconstituționalității art. 66 alin. (3) din Legea nr. 85/1995.
Pentru termenul de judecată din data de 23 iunie 2005, recurentul a formulat, în scris, cerere de renunțare la judecarea, atât a excepției invocate, cât și de exercitare a căii de atac a recursului împotriva sentinței civile nr. 457/2004, pronunțată de Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 246 alin. (1) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziții, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, în ședință, fie prin cerere scrisă.
Așa fiind și văzând cererea formulată de S.R.I., a luat act de renunțarea la judecarea recursului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3973/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3981/2005. Contencios → |
|---|
