ICCJ. Decizia nr. 4024/2005. Contencios

Prin cererea adresată Curții de Apel Târgu Mureș, reclamantul S.Ș. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Mureș, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002.

în motivarea cererii, a arătat faptul că a efectuat stagiul militar la o unitate din cadrul detașamentelor de muncă și se încadrează în prevederile legii.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 262 din 5 august 2003, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că reclamantul a fost mână de lucru în cadrul unității militare în care și-a efectuat stagiul militar.

împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât reclamantul nu se încadrează în prevederile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum prevede expres dispoziția legală.

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 7156 din 24 septembrie 2004, a admis recursul formulat și a trimis cauza, spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu a administrat probele care să conducă, după analizarea și interpretarea lor, la concluzia certă că reclamantul se încadrează în dispozițiile legale.

Prin sentința nr. 41 din 14 februarie 2005, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant, motivat de faptul că unitatea militară menționată în livretul reclamantului nu face parte din categoria detașamentelor de muncă la care face referire dispoziția legală.

Considerând această sentință, netemeinică și nelegală, S.Ș. a declarat recurs, susținând, în esență, faptul că în timpul stagiului militar efectuat, a fost mână de lucru și ca atare, este beneficiar al Legii 309/2002.

înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, mai înainte de a cerceta motivele de recurs invocate, constată faptul că recursul a fost depus cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art. 302 C. proc. civ., în conformitate cu care recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sunt sancțiunea nulității.

Aflându-ne în situația unei nulități expres prevăzute de lege, Curtea a constatat nul, recursul declarat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4024/2005. Contencios