ICCJ. Decizia nr. 4029/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul Ș.M. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului și SC A.G. SA, pentru ca instanța să dispună nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0523 din 7 ianuarie 1996, emis de Ministerul Transporturilor, în favoarea SC A.G. SA, în ceea ce privește suprafața de 4196 mp și radierea intabulării din C.F. a dreptului de proprietate al pârâtei SC A.G. SA, pentru terenul arătat.
în motivarea acțiunii a arătat faptul că este proprietarul terenului în litigiu, de la data de 20 septembrie 2001, având și posesia terenului.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1468 din 14 iunie 2004, a admis acțiunea formulată, motivat de faptul că pârâta SC A.G. SA nu a făcut dovada existentei unui drept real asupra terenului vizat, întrucât prin decizia nr. 1013 din 26 mai 1982, emisă de fostul Consiliu Popular al sectorului 1 București, i-a fost dat în folosință, fără plată acest teren, în vederea cultivării și amenajării.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, SC A.G. SA și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, criticând, ca netemeinică și nelegală, sentința pronunțată, susținând, în esență, faptul că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
S-a susținut faptul că cererea reclamantului este tardivă, întrucât certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost transcris la data de 5 august 1996, dată de la care a devenit opozabil erga omnes, iar cererea sa a fost introdusă cu depășirea termenului prevăzut de dispoziția legală.
Recursurile sunt nefondate.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a respins recursurile declarate, pentru considerentele ce urmează:
în conformitate cu dispozițiile prevăzute în art. 1 din Legea nr. 29/1990, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ, se poate adresa instanței judecătorești competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Or, potrivit textului indicat, persoana se poate considera vătămată, dacă are cunoștință de existența unui asemenea vătămări.
Nu poate fi primită apărarea formulată de recurenți, în sensul că de la data transcrierii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, seria M.09 nr. 0523 din 7 ianuarie 1996, pe numele SC A.G. SA curge termenul de introducere a acțiunii, potrivit dispozițiilor prevăzute în art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât acea transcriere opozabilă erga omnes, privește dreptul constituit, și anume, dreptul de proprietate al societății. Și are importanță data transcrierii acestui drept real, pentru că efectele juridice cu privire la dreptul de proprietate curg din acel moment.
Termenul de 1 an prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, pentru introducerea plângerii persoanei vătămate, este un termen de decădere care se calculează numai de la data la care partea interesată a luat efectiv cunoștință de actul care a produs vătămarea.
Din materialul probator existent la dosar rezultă faptul că reclamantul nu avea cunoștință de existența unui alt titlu de proprietate, atâta timp, cât la data transcrierii dreptului său de proprietate nu a existat nici o altă mențiune în C.F.
De altfel, și notificarea trimisă de intimatul-reclamant către SC A.G. SA din 27 martie 2003 (altă dată la care se raportează recurenta, când invocă tardivitatea), poartă mențiunea "teren ocupat de societate, fără titlu".
Ca atare, soluția instanței de fond este corectă și a fost menținută de înalta Curte.
Curtea a respins și motivul arătat de recurenți, al rămânerii fără obiect a cauzei, invocându-se în acest sens, sentința nr. 667 din 24 iunie 1997, a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă, prin care certificatul, obiect al acțiunii de față, a fost anulat parțial.
Din actele prezentate și expertiza efectuată, rezultă fără putință de tăgadă că suprafața de 4196 mp, revendicată de reclamant, este inclusă în suprafața de 0,8571 ha, menținută în favoarea societății recurente în certificatul contestat.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins recursurile formulate, ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4033/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4031/2005. Contencios → |
|---|
