ICCJ. Decizia nr. 4031/2005. Contencios
| Comentarii |
|
La data de 5 ianuarie 2005, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând în drept prevederile art. 318 C. proc. civ., a formulat în termen legal, în contradictoriu cu intimata SC S.G.R. SA, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 9103 din 20 decembrie 2004, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând admiterea acesteia, desființarea deciziei atacate și rejudecarea recursului.
S-a arătat în cuprinsul contestației în anulare promovate, că prin decizia civilă nr. 9103 din 20 decembrie 2004, înalta Curte a respins, ca nefondate, recursurile formulate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Autoritatea Națională a Vămilor, împotriva sentinței civile nr. 1564 din 28 iunie 2004, a Curții de Apel București, prin care fusese admisă acțiunea în contencios administrativ a reclamantei SC S.G.R. SA; drept urmare, prin respectiva sentință a Curții de Apel București, menținută și de către instanța de recurs, a fost anulată datoria vamală, în sumă de 8.287.558.033 lei, reprezentând accize în sumă de 6.964.334.482 lei și T.V.A. în sumă de 1.323.223.551 lei, motivat, în esență, de împrejurarea că pentru produsul importat, respectiv butan lichefiat, societatea reclamantă nu datorează accize.
în motivarea contestației în anulare, contestatoarea Ministerul Finanțelor Publice a susținut că prin decizia pronunțată, înalta Curte, ca instanță de recurs, în mod eronat a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 27/2000, așa cum a fot modificat de O.U.G. nr. 134/2000, fără a preciza, însă, care sunt prevederile legale aplicabile intimatei-recurente SC S.G.R. SA.
Contestatorul Ministerul Finanțelor Publice a mai arătat că decizia pronunțată este rezultatul unei erori materiale, întrucât în declarațiile vamale de import, societatea S.G.R. SA nu a precizat care este destinația finală a produsului importat; ba mai mult, chiar ea le-a încadrat la poziția tarifară corespunzătoare categoriei "alte gaze provenite din prelucrarea petrolului și utilizate drept combustibil pentru încălzit", pentru care a și achitat accize și T.V.A.
Intimata SC S.G.R. SA a invocat în fața instanței, cu ocazia dezbaterilor asupra contestației în anulare formulate de Ministerul Finanțelor Publice, excepția inadmisibilității contestației formulate, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia privesc chestiuni legate de fondul cauzei, soluționate deja cu caracter definitiv și irevocabil de înalta Curte de Casație și Justiție și nicidecum nu se încadrează și nu reprezintă o greșeală materială, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ.
Examinând excepția invocată, prin prisma prevederilor legale aplicabile contestației în anulare incidente în cauză și în raport cu actele și lucrările dosarului, înalta Curte a reținut că această excepție este întemeiată și urmează a fi admisă, cu consecința respingerii contestației în anulare de față, ca inadmisibilă, fiind reținute următoarele considerente.
în reglementarea Codului de procedură civilă, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile expres și limitativ arătate de dispozițiile art. 317 și 318 din același cod. Potrivit acestui din urmă text de lege, contestația în anulare este admisibilă, și când soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Prin această procedură se tinde la anularea unei hotărâri definitive, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale, evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Astfel după cum s-a statuat și în doctrină și s-a cristalizat și în jurisprudență, textul legal sus-citat, arătând că o hotărâre dată în recurs poate fi retractată, dacă a fost rezultatul unei greșeli materiale, se referă la erori materiale evidente, cum ar fi respingerea unui recurs, ca insuficient timbrat, deși exista la dosar, dovada achitării taxei datorate, aspect ce nu implică o reexaminare a fondului cauzei.
în cauză, motivele invocate de contestatoare, ca reprezentând erori materiale în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., constând în faptul că instanța nu ar fi avut în vedere dispozițiile O.G. nr. 27/2001, în mod neechivoc vizează fondul cauzei, fiind deja examinate și soluționate definitiv și irevocabil de instanța de recurs, cu ocazia judecării recursului.
Legea procesual-civilă, în mod evident, nu a urmărit să deschidă părților, calea recursului la recurs, care să fie soluționată de aceeași instanță, pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
Față de cele prezentate, rezultă că aspectele învederate de contestatorul Ministerul Finanțelor Publice nu reprezintă greșeli materiale, în sensul art. 318 teza I C. proc. civ., fapt pentru care calea extraordinară de retractare aleasă împotriva deciziei civile nr. 9103 din 20 decembrie 2004, a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca inadmisibilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4029/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4026/2005. Contencios → |
|---|
