ICCJ. Decizia nr. 4026/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul R.V. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
în motivarea cererii a arătat faptul că localitatea sa de domiciliu a fost ocupată de forțele armate sovietice, astfel încât militar fiind, nu s-a mai putut întoarce acasă după satisfacerea stagiului miliar.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 280 din 21 februarie 2005, a admis acțiunea formulată, întrucât din probele administrate rezultă persecuția din motive etnice suferită de reclamant și în concluzie, beneficiază de prevederile legale invocate.
împotriva acestei soluții a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât intimatul-reclamant nu a făcut dovada persecuției suferite.
Recursul este nefondat.
înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, a respins recursul declarat, pentru considerentele ce urmează.
în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanței, (O.G. nr. 105/1999), persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate de lege.
Din analiza materialului probator existent la dosar, a rezultat situația de fapt în care s-a aflat intimatul-reclamant, și anume, aceea că fiind în executarea stagiului militar, localitatea sa de domiciliu a fost ocupată de trupele sovietice, astfel încât nu a mai avut posibilitatea întoarcerii la domiciliu, atâta timp, cât și familia sa a fost strămutată din acel loc.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a respins recursul formulat și a menținut hotărârea pronunțată în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4017/2005. Contencios → |
|---|
